Am nevoie de ajutorul vostru.
Simt ca ma pierd pe mine, ieri am avut prima zi la al 2-lea job, am stat efectiv 9 ore si am frecat menta pentru ca nu suportam ce se intampla acolo,era un fel ce call center trebuia sa convingi oamenii sa se aboneze la un site, sa joace la stock market,nu suport nimic din jurul meu, nu ma regasesc nicaieri,plang si imi bag toti banii in alcool. Simt ca imi pierd sufletul, tot ce vreau e sa fac muzica si sa ajut oamenii cu depresie, dar eu insumi sunt intr-un loc intunecat, nimic nu ma face fericit, la metrou stam ca sardinele inghesuiti, familia e singura care ma face sa stau. Am tot incercat sa ma sinucid si nu am reusit, nu cred nici in Dumnezeu, desi inainte credeam, desi am vazut ingeri, am vazut demoni, tot nu cred, tot am dubii, mi-e dor sa fiu cine sunt destinat sa fiu. De cativa ani tot plang singur, de revelion am plans ore intregi si imi bubuia capul de la artificii. Nimic nu ma face fericit, am iubit o persoana si am avut impresii false,ea m-a parasit, anul acesta era sa mor de supradoza, ma simt foarte rau si singur, am nevoie de o vorba buna..Stiu ca exagerez si dramatizez dar in timp ce scriu asta, simt ca vreau sa plec sa parasesc tot ce inseamna viata asta, dar va iubesc mult pe toti

Da, și eu vreau acelaș lucru ca și tine! Doar că până acum n-am „iubit" pe nimeni, n-am avut o relație, și n-am băut alcool. În rest...a, nici job n-am avut, dar să trecem peste asta!
În rest, întrebarea asta parcă mă descrie. Ești o persoană super! Meriți viața asta! Gândește-te că doar o viață avem, și de ea trebuie să ne bucurăm! E trist când nimeni nu te înțelege, sau așa pare...
Când ai nevoie de cineva/ceva, dar sufletul/familia/etc nu te lasă. Știu, și eu cred că intru încet încet într-o depresie. Nimeni n-are chef de mine, mă refer la „prieteni" (nu din mediul online), etc etc. În mediul online poți să fi și președintele unui stat inexistent, pe când în realitate ești doar cineva ca toti ceilalti.
Hai, trebuie să crezi în tine! Familia, prietenii, lumea are nevoie de tine!

Multumesc de incurajare, pari o peroana cu care as bea o bere.

Deci, omul asta stie sa trateze cu umor falimentele lui ca nimeni altul

https://m.youtube.com/watch?v=jfC_Pnw0MzI

Sa nu te iei in serios asa tare, sa privesti mai obiectiv, mai detasat situatia, iesind din propria bula, e o calitate mare a unui om istet.

Voi sunteti "norocosi", nici eu n-am pe nimeni, nici macar familie, chiar pe nimeni in viata + La job, inghit si fac nervi. Am ceva bani dar sunt "prea obosit" sa incep ceva,
Ma gandesc la suicid de mult,(mai si experimentez)
Dar nu cred in mine, Insa ce imi da putere pentru a supravietui ziua, este ca Nu cred nici in altii, in sensul ca am ura/dispret/nervi adunate fata de alti. Daca eu n-am dreptul la fericire altul de ce sa aiba?

Am familia, dar nimeni n-are chef de mine! Când îi văd pe unii fericiți, îmi vine să sar și să-i bat până nu mai pot.

Mie mi se pare absurda gandirea de mai sus ca daca tu nu esti fericit, nici altii sa n-aiba dreptul la fericire sau sa le iei fericirea. Mi se pare o gandire abjecta prin care iti declari propria neputinta si incompetență de a iesi din propriul nonsens. Este vocea invidiei crase care vorbeste acolo. Gandirea aia e pe principiul "sa moara si capra vecinului".

Wake up, it's 2019, not 1800. It's completely irrational, people.

E bine de stiut ca nu sunt singurul, care ma hranesc cu ura fata ce ceilalti, dar nu ii urasc personal, urasc ignoranta, urasca minciuna etc...

Considera tot inainte, poate sa fie 3018, daca nu esti bine mental, poti sa cedezi usor.

Sunt oameni care nici nu cedeaza si tot au aceeasi mentalitate. Ea se regaseste dincolo de caderea psihica. Invidia tine de propria neputinta.

Inseamna ca el insusi se pierde pe el, sau ea,,

Ai mp, StrongHeart.

Si eu am avut aceeasi problema. Intram usor, usor intr-o depresie din care simteam ca nu voi mai reusi vreodata sa ies.
Totul a inceput din cauza visurilor mele pe care nu am reusit sa le materializez pana acum. Am incercat sa ma mut intr-un alt oras si sa incerc sa fac ceva in sensul asta dar nu am reusit din cauza firii mele anxioase. Nu am reusit decat sa imi agravez starea si sa am atacuri de panica din nimicuri. Mai mult de jumatate de an, am fost intr-o agonie, nu le-am spus parintilor cauza, asta a fost o greseala, ei incercau sa ma ajute. Zaceam in pat, plangeam, aveam numai ganduri negative. Am inceput sa imi doresc moartea pentru ca nu mai puteam sa indur nimic.
In cele din urma am reusit sa depasesc momentul fara un psiholog dar inca mai am unele momente de slabiciune in care gandurile mele se indreapta spre acea parte intunecata pe care eu incerc sa o tin ascunsa.
Sunt in continuare singura, toti prietenii si-au vazut de viata. Dar ce sa fac, traiesc si eu asa cun pot sperand ca poate voi avea si zile bune.
Daca nu iti place jobul tau, renunta si cauta altceva, incearca sa faci pasi mici spre visul tau, tineti minea mereu ocupata cu ganduri despre cum sa ajungi acolo unde iti doresti. Trebuie sa ai un scop. Daca ai nevoie sa vb cu cineva poate iti pot fi alaturi .

Ma bucur ca ai reusit sa treci peste, sau macar sa progresezi in lupta cu depresia.Nu gandesc mereu asa cum pare mai sus, dar ca orice om mai am si zile proaste. Oamenii cred despre depresivi sau sinucigasi ca sunt maxim de ignoranti ca renunta dar asta pentru ca nu cunosc ce inseamna o boala mintala sau sa ai astfel de stari, de ganduri.Ideea e ca e gresit sa fii suparat pe viata in general si putem sa reactionam mai pozitiv,dar depresia e o problema reala de multe ori neinteleasa. Aceeasi greseala am facut-o si eu,sa nu spun nimanui,ma credeam invincibil chiar radeam cand auzeam de psiholog sau psihiatru ma gandeam direct la un azil de nebuni ca in filmul Fly Over the cuckoo's nest,dar viata asta e ca o roata care se invarte la nesfarsit.
E o gresit sa te ascunzi zicand "lasa ce trec eu peste" pentru ca se aduna in timp gandurile astea, stresul zilnic, deciziile proaste. Eu sunt la inceput de drum, sunt oameni care trec zilnic prin necazuri mari, au caractere puternice si reusesc sa isi invinga fricile si supararile.
Multumesc de sfat.