Am nevoie de putine sfaturi de la cineva care sa imi vorbeasca respectuos si politicos. Tatal meu oltean are doi frati si o sora iar fiecare este casatorit si are doi copii. Asa ca din partea tatalui am trei unchi, trei matuse si sase verisori. De mica mergeam la tara si m-am obisnuit rapid cu rudele mele. Dar matusa mea are verisorii cei mai mari, de 25 si 28 ani, sunt plecati mai tot timpul in strainatate si cand eram mica imi era frica de ei (imi este si acum putin) mai ales ca uneori vin pur si simplu pe la mine si ma intreaba "ce mai faci, verisoara". Eu pe toti verisorii ii iubesc dar imi este putin teama de cei mari chiar daca stiu ca nu mi-ar face rau... Ce as putea face ca sa nu imi mai fie frica de ei?

Prima frica a omului e de necunoscut. E diferenta de varsta, de sex, nu ati petrecut timp impreuna datorita lipsei de interese comune, nu ati facut lucruri impreuna care sa va apropie si e nrmal sa ai retineri. Gradul de rudenie nu conteaza si nu garanteaza nimic si nici nu trebuie. Femeile prin constructie au un instinct de conservare mai dezvoltat, sunt mai prudente. Asadar poate nu e vorba chiar de frica. Primul si cel mai simplu mod de a deschide un suflet sa afli ce contine este sa zambesti, cat mai mult. Daca ti se raspunde la fel e ok, daca nu e timp de mai mult e suficient, poarta ramane deschisa. Te ajuta si pe tine sa nu ai noduri.

Sincera sa fiu, eu am niste vecini care cand eram eu mica aveau 4 copii, 3 fete si un baiat (acum sunt toti casatoriti si la casele lor). Si iti spun ca aveam o frica de baiatul ala ca de bau bau
Cu fetele ma intelegeam bine, adica toti aveau cam in jur de 20 de ani, dar de el fugeam de mancam pamantul si ma ascundeam pe sub paturi. Acum nu stiu cum sa iti treaca frica, la mine a trecut pe masura ce am crescut. Poti incerca cand mai vin pe la tine si te intreaba ce faci sa iti inghiti nodul acela ce ti se va pune in gat si sa le raspunzi si poate conversatia va evolua, ba mai mult va deveni chiar placuta si usor usor o sa inceapa chiar sa iti placa de ei si frica va disparea. Totul sta in comunicare (desigur, nu stiam asta cand eram mica asa ca preferam sa ma bag sub masa/pat, dar nu cred ca se mai aplica acum)