Am niste frici nefondate pe care nu mi le pot explica si nici nu stiu cum sa le inlatur.
Imi e frica de paranormal si de oameni morti.Cand aflu ca a murit cineva pe care il/o cunosc sau doar am aflat mai multe despre el/ea ma cuprinde panica, frica.Il/o visez noaptea, am cosmaruri si ganduri urate ce ma bantuie.
Cum as putea sa scap de frica asta?
Ordonare:
După relevanţă
Daca esti copil o sa treaca cand o sa cresi mai mare, dar in general femeile duc frica de chestii de genul, nu toate, dar majoritatea.
Cred ca chestiile de genul se poate rezolva si la psiholog, nu stiu sigur, dar daca esti copil dupa cum am spus mai sus, o sa-ti treaca, si eu aveam temeri de genul cand eram copil dar acum nu.
RăspundeAm 23 de ani si am problema asta de ceva timp.Am incercat sa nu o iau in sema de frica sa nu zica lumea ca sunt nebuna dar ramane in capul meu oricum.
Răspunde
Multi inainte! Daca ai frica de ceva nu inseamna ca esti nebuna sau ai o problema grava, e ceva ce sunt persoane care au aceasta frica, sau frica si de lucruri banale, nu e ceva care sa te descrie "nebuna„, dupa cum am spus cred ca se poate rezolva la un psiholog, n-am fost niciodata la un psiholog si nu m-am interesat dar cred ca si acolo poti merge pentru a te ajuta sa scapi de frica asta.
O seara faină!
Aceasta e o fobie! Scapi probabil informandu-te mai bine ca acestea nu exista de fapt, sau ducandu-te la un preot sa te ajute ce sa faci! Te rogi seara la Dumnezeu si gata!
Cred ca e mai mult fica de necunoscut. poate nu stii exact in ce crezi sau unde se duc oamenii dupa ce mor, daca se duc undeva. frica de moarte o avem toti, mai mult sau mai putin constient. ia-ti o lampa de veghe, sa nu fie niciodata intuneric total in camera si fa ceva care te calmeaza, inainte de culcare (o rugaciune, daca esti credincioasa, sau asculta o muzica relaxanta, bea un ceai, ceva care stii ca te mai detensioneaza) daca fricile tale sunt insotite de transpiratii, tremur, greata, pot fi legala de o experienta traumatizanta din trecut, legata de cineva care a murit. incearca sa te gandesti de unde vine frica asta, sa cauti amintiri, etc, dar, te rog, fa asta ziua, cel mai bine dimineata.
Da am avut probabil lucuri in copilarie ce m-au speriat.
Am stat printre oameni care vorbeau despre faptul ca omul dupa ce moare bantuie o perioada si ma puneau veri mei sa merg cu ei prin case "bantuite".Am fost la o verisoara de a mea acasa si tot imi spunea ca ceva nu e curat acolo si stiau toti ca se aud sunete se intampla lucuri iar eu am stat acolo si aveam in cap frica aia ca se intampla e cineva pe care nu il vad si am ramas cu chestia asta in cap.Ca mai tarziu cand am fost la liceu colegii sa poposeasca prin cimitir la fumat si sa ma ia cu ei iar de rusine si sa nu ma ia la misto mergeam si eu dar imi era frica.Nu am inteles si nu voi putea intelege moartea omului cum poti sa vorbesti sa il atingi acum iar de maine spre exemplu corpul lui sa fie neansufletit, rece si in continua modificare sau chiar descompunere iar dupa aveam senzatia aia ca el inca mai e acolo. Poate sunt aberatii si nu as vrea sa cred in ele ca oameni se uita crucisi la tine daca afla dar sunt in capul meu cat asa vrea sa nu fie acolo.
-
anonim_4396 întreabă:
3 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
