Am o mare dilema cu privire la respectul pe care se cuvinte ca noi, cei pasionati de un domeniu, sa-l oferim acestui domeniu.

Pe de o parte, consider ca a incerca sa faci totul in modul cel mai rapid si mai "eficient" e o forma de lipsa de respect. Daca vrei sa inveti sa canti la chiatara, sau sa vorbesti o limba straina, sau sa intelegi un mod de gandire, in cel mai scurt timp cu putinta, acea dorinta nu are cum sa vina din pasiune, ci din ego, din vanitate. Nu vrei sa inveti sa canti la chitara, vrei sa culegi roadele pe care le culege un om cu pasiune reala, unul care nu s-a preocupat de rezultate rapide, cum o faci tu.

Totodata, apare si problema unui prea mare respect acordat acestui domeniu. Poate ai timp sa-ti perfectionezi aptitudinile, sau sa studiezi, dar esti usor obosit, sau poate ai baut un pahar de vin inainte si nu gandesti 100% clar, sau poate esti preocupat de ceva si iti e frica ca grija de pe fundal va interfera cu abilitatea ta de a fi dedicat, pe moment.

In afara de "you're overthinking it", ce sugestii mai aveti pentru a face fata unei astfel de probleme?

Deci nu înțeleg exact care îți este dilema, durerea, problema. Ce te macină, ca să știu concret la ce să-ți răspund.
Însă datele furnizate în incipit, ipoteza ta, mi se pare foarte smart și foarte deep, ca să zic așa.
Aș numi-o o observație fină a unui aspect al vieții. A pasiunii pure vs ahtierea faimei/puterii din spatele acelor obiective ridicate, din spatele acelor cunoștințe vaste. Deoarece nu știu dacă mai observă și altcineva, dar secolul 21 este secolul "înaintării", "descoperirilor" "puterii pe care o deținem". Și cum deținem această putere, dacă nu altfel decât prin cunoștințe, prin cunoaștere, prin acea "pasiune" deghizată de care amintești tu. :)

Www! Îmi place ce propui. Chiar ador ce susții, dar poate îmi reexplici și dilema ta existențială sau durerea ta, legată de acest subiect sau mai concret ce te macină pe tine, ca să ți pot răspunde cu un sfat și la asta. :)

Cât de pasiuni, nu uita că pasionații adevărați, nu sunt cei care țin microfonul pe scena de la Mamaia, poartă haine se×y ori hot și au un bodybilding sculptat. Ci pasionații adevărați, sunt cei care cântă la metrou și eventual și dorm în acel metrou. :) Sau cei de sub podurile de la Mamaia, unde le e și casa ever. Și au același vibe sau la dracu un vibe și mai bun, ăla cu chitara proastă de 100 de lei, de la metrou sau de sub pod, dar la dracu de ne oprim din ale noastre să mai ascultăm acea muzică divină, însă plătim milioane pentru a ovaționa și umbla parcă hipnotizați de unii cu microfoane, rimel și eyeliner cu surplus, geci de piele (unde s-a mai și sacrificat un animal) ca să ascultăm versuri puerile ca gen "offf, inima mea!"
"ești totul"
"îmi bag aia"
"la-la-la, www, eee"
Și lista poate continua cu astfel de prostii și versuri banale. :)

P. S. Nu susțin că în industrie ar fi doar amatori. Sunt și oameni faini, cu voci faine, cu muncă în spate, care au și pasiune evident. Și din fiecare ramură a vieții și din fiecare gen muzical, literar, evident au existat și pasionați și ahtiați just. :)
Dar din păcate azi, ahtierea după putere și faimă, guvernează sufletele covârșitor, cam ale majorității dintre noi și uneori aceasta mai îmbracă și forme de pasiune, dar în spate, dacă ne uităm mai atent, zace cu totul altceva decât pasiune.