Am o problema cu timiditatea. Raspund doar cand sunt bagata in seama si cand mi se pun intrebari, nu pot avea un dialog, ma deschid doar atunci cand cunosc persoana destul de bine dureaza foarte mult, majoritatea persoanelor pe care le-am cunoscut imi zic ca nu stiu sa comunic iar eu ma simt si mai naspa. Am avut persoane in viata mea care m-au ranit foarte tare. Am zis ca incerc sa nu mai fiu asa, nu conteaza ce zice lumea, dar nu pot, ceva ma retine si nu stiu ce. Am fost la psiholog cu 4 ani in urma, n-am reusit sa ma deschid nici la psiholog, mama mi-a zis ca sunt nebuna si ca trebuie sa merg la spitalul de nebuni doar ca am vrut sa merg la psiholog, acum am vrut sa merg din nou la psiholog iar mama mi-a zis ca nu imi trebuie mie psiholog, am vazut ca nu ma ajuta cu nimic sa vorbesc cu maica-mea de chestia asta, si am incercat sa vorbesc cu psihologul scoli fara ca parinti sa stie, doar ca nu am reusit sa vorbim mult doar 5 minute, psihologul mi-a zis ca copilul trebuie laudat cand face un lucru bun, eu nu am fost laudata niciodata, pe maica-mea o consider dusman pentru ca nu ii pasa ce ii zic, cand am nevoie sa vorbesc cu cineva si incerc sa vorbesc cu ea ridica din umeri si imi zice ca nu ii pasa. Eu nu stiu ce sa mai fac, simt ca innebunesc in fiecare zi, m-ar ajuta foarte mult un sfat.

Lasa ca nu trebuie sa comunici cu oricine, comunici cu cineva cu care simti ca te-ai intelege, si e normal sa nu te deschizi pana nu cunoasti bine persoana aia.

Nu ai treaba cu ce zice mama, nu e nevoie neaparat sa te laude, tu stii ce poti si iti stii capacitatile, nu ai nevoie de laude, vor fi oameni care te vor aprecia in viata, si cu aia trebuie sa ai de a face.
Si daca nu ii pasa, aia e, treaba ei, nu atarni tu de pasarea ei, ca oricum nu o schimbi. Nu ii pasa mamei pentru ca nu prea te iubeste deloc, de aia nu ii pasa, poate nu te-a vrut ca si copil.
Ca daca te iubea, ii pasa f mult de ce ziceai.
Tu vezi de viata ta, ai incredere in tine, si gaseste oameni care ti se potrivesc, asta e sfatul, nu poate sa-ti dea cineva altul mai bun.

Eu nu am nevoie sa ma laude cineva ca sa-mi confirm ca am facut ceva bun, eu stiu ca am facut ceva bun vazandu-mi eu rezultatele.
Daca de ex am reparat un TV, ce nevoie am sa ma laude mama? Stiu ca am reusit si sunt mandru de mine, iar oamenii care-s oameni, ma vor aprecia.
Sau daca am luat o nota buna la scoala.

Ce te opreste sa ai un dialog cu o persoana straina?

Vad ca aici te poti exprima. Prin internet nu ai problema asta?

Încearcă și vorbește, nu pierzi nimic iar dacă cineva rade de tine intoarce-le spatele. Ești și tu cineva, poți fi mai încrezuți, ca nu ai nevoie de toată lumea. Dar trebuie sa fii mai curajoasă.

Cel mai probablil din cauza mamei tale si a oamenilor care te-au rănit,ori așa e firea ta.Îmi pare rău pentru tine, mama ta ar trebui să te ajute, nu să te facă nebună, dacă ai vreun prieten apropiat vorbește cu el/ea despre problemele tale, te ajută pentru că te mai eliberezi de stres.Si eu sunt exact ca tine,uite o întâmplare,trebuia sa spun o lecție și profesoara m-a scos in fața clasei, abia dacă scoteam un cuvânt, am muțit, îmi era foarte rușine și aveam niște emoții așa de mari, și acum mă simt prost amintindu-mi asta.Frica de a vorbi(ceva mă reține)o am si eu,mă tem foarte tare să nu fie anxietate socială, îmi pare foarte rău că nu-ți pot da un sfat care să te ajute cu problema ta, dacă ai nevoie de un prieten online doar spune-mi, știu că e greu dar succes, sper să reușești să o depășești dacă asta îți dorești.Îți doresc o zi bună și ai grijă de tine!