Am o situație disperată din punct de vedere psihic. Am o vârstă, 30 de ani,însă asta nu înseamna că sunt un gunoi cum mă fac ai mei să mă simt. Locuiesc langa oraș, am terminat o facultate, am stat cu chirie cat am lucrat însă proprietarul a vândut apartamentul, nu am mai găsit altceva, m-am angajat în altă parte, am făcut naveta și apoi nu mi s-a mai prelungit contractul. De atunci au trecut 5 luni in care tot caut un loc de muncă,care sa îmi permită să fac naveta,sa nu fie în ture de noapte. Nu am găsit nimic, am incercat sa îmi iau din nou o chirie, însă toți proprietarii mi-au cerut dovada că lucrez. Și am intrat în depresie,m-am izolat. Ai mei nu înțeleg asta și zic că le răspund nepoliticos, in sila pe românește și tata azi pornit,m-a luat că alții lucrează, au copii, că o să ajung la nebuni, că e tata și poate sa zică ce vrea. Un pitic de 160 care nu are mai mult de două clase, el nu știe că i-am dat acum o săptămână 4000 lei pentru nu știu ce construcție. I-am zis acum să mi-i dea înapoi, a zis că mi-i da in rate. Unde să mă duc? E clar că aici nu mai e de stat. Dacă știam că au atatea rautati legate de mine nici nu ii mai deranjam. Am avut zeci de interviuri, unele in ture de noapte, altele picate,nu mi-a oferit nimeni niciun răgaz macar de doua săptămâni să îmi iau chirie, nimic. Sunt la pământ și ăștia de acasă nu înțeleg, îmi zic că mă cred prea deștept că am nu știu ce studii și îmi vorbesc urat. Am 30 de ani,ce sa fac,sa mor? Trebuie sa plec neapărat de aici,situația poate degenera. În viața mea nu am primit vreo îmbrățișare părintească sau o vorba de încurajare și acum ăștia încearcă să mă terimine de tot. Am primit atât de multe vorbe de bine din partea celor din exterior încât am tot încercat să mă perfecționez, imsa ai mei mă privesc precum un ciudat,că de ce mă duc la sala, de ce nu mai mănânc pâine, iau pudre proteice și îmi zic că sunt precum drogurile, sa nu mai zic de îndulcitori artificiali etc. Sunt părinții mei însă ne departe o prăpastie culturală prea mare,ei se aștepta să fi făcut precum fratele meu care nu are nici școala profesională. Și nu mai intru in dispute cu ei că ei cred că ii iau la mișto, de parcă trebuia să rămân un țărănos cu negru sub unghii. Unde să mă duc, ce sa fac? Aici nu mai pot sta, mai am vreo 5000 lei pe card, nu mă ajută prea mult
Ordonare:
Cronologică
Căutați de muncă ori unde da sa fie muncă cinstită rabdă strângeți bani și mută te evită oamenii ca ei și nu mai pune la inima oricine orice spune ști bine cum sunt uni oamenii nu-i pot numi ca nu sunt ai grija ce faci și nu mai pune la inima cine ce spune despre tine dacă tu ști cu adevărat ca nu ești cum spune ei nu mai asculta ce spun asa oamenii mulți au răutate în ei cu asta se hrănesc cu asta își trăiesc ei viața cu certuri cu scandale cu ura cu bătaie țipat urlat asta e viata la așa oamenii evita și stai departe de ei.
Răspunde
Ai o karma grea, cea mai grea karma e sa nu fii inteles de parinti.Nu te lua dupa parerea lor, acolo unde ei te descurajeaza invata sa fii puternic si sa mergi dupa intuitie in suflet sti ce trebuie sa faci intuitia ta interioara nu te minte niciodata, ai de invatat in aceasta viata sa devii puternic bazindu-te numai pe tine impotriva tuturor greutatilor, imi asum ca nu intelegi si rizi de mine dar si atunci iti zic adevarul, sufletul tau din ceruri inainte de a te naste a ales aceasta viata grea pentru a evolua spiritual iar asta inseamna sa devii victorios impotriva tuturor obstacolelor grele ce t-i se ridica.
De ce nu te muti undeva daca ai 5000 ron pe card, pe bune, hai in Timisoara si incepe o noua viata
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
