Am observat ca in lipsa timpului omul nu este altceva decat o fiinta imaginara,deci ce rost are sa ne lasam creierul sa ruleze imaginatii care nu ne fac sa ne simtim bine? Gandurile despe trecut,gandurile despre viitor,frustrarile psihice, toate sunt imaginatii prezente.Nu ar trebui oare sa fim mai atenti la ce imaginatii avem si daca totusi creierul ruleaza imaginatii sa privim mai atent la ele si sa vedem daca corespund cu realitatea si daca chiar merita sa ne facem iluzii mincinoase care ne fac sa ne simtim tristi?

În lipsa timpului? Suntem dependenți măi chiftea de acest factor, timp, este chiar considerat cea dea 4-a dimensiune, dimensiunea temporală de care suntem complet dependenți la fel cum suntem și de cele spațiale. Până și în mintea noastră există asemenea dimensiuni iar mintea noastră poate produce gânduri și lucruri imaginative tocmai datorită realității dependente de acești factori. Ceea ce trebuie să înțelegi e că imaginația e dependentă de realitate nu și invers. Faptul că datorită imaginației noi putem influența o parte mică din realitatea noastră e deja altă poveste.
Uneori și iluziile, pe care mie îmi place să le numesc vise sau visuri, sunt bune, te fac să te mai detașezi un pic, dar sunt bune cu o limită. Imaginația este extrem de bună de asemenea atunci când o poți transforma în realitate ceea ce nu e prea simplu. Eu mă pot considera în mare un tip visător, îmi place să mă detașez în felul ăsta iar dacă pot realiza și niște lucruri(desigur că nu stau chiar cu mâinile în sân) e cu atât mai bine. Desigur asta depinde și de cum sunt eu.

Esti plin de revelații. Ce s-a întâmplat cu tine?

Ești supărat, chifteluță?