Am observat ca sunt unii care gandesc mult si sunt nefericiti sau nemultumiti si altii care gandesc putini si sunt impacati si fericiti. Cum e mai bine?

Pai cei care gandesc mult nu prea sunt fericiti pentru ca gandesc prost, in sensul ca au multe griji sau alte chestii de genul asta
Daca si-ar folosi mintea in favoarea lor ar fi mai fericiti

In general, cei care gandesc mult, vad realiteatea si raman prinsi acolo. Iar altii care nu se incadreaza in asta, gandesc mult si...naiv

Iar in general, cei care gandesc mai putin, e ori pentru ca nu vor sa se incarce cu negativitate, căci realitatea nu e prea fericita, si prefera sa modeleze lucrurile in felul lor, ori nu baga de seama ceea ce se afla "dincolo de cortina" si vad doar partea plina a paharului.

Eu consider ca e bine sa fi intre. Realist, dar sa si mai iei viata in gluma, din cand in cand.

E important să știi ce vrei de la viață și să ai obiective bine conturate. Dar până ajungi acolo să te bucuri de viață ca și cum este ceea ce ți-ai dorit să ai și să fii. Să nu uităm că uneori să nu obții ceva este cel mai mare noroc de care puteai avea parte. E important să fii conectat la prezent, altfel fugi mereu după iluzii. Gânduri clare, concise, controlate, nu lăsate să zburde cum vor ele. În rest muncă și relaxare / distracție după plac. Planificarea e importantă, dar prea multe gânduri strică. Oricum de obicei calculul de casă nu prea are legătură neapărat cu cel din târg, sunt n variabile.

Cel mai bine e sa gandesti cum iti place tie atata timp cat nu incalci legea. Cei care gandesc mult probabil vor mai multe de la viata si cei care gandesc mai putin se multumesc cu ce au in viata lor, asta e parerea mea nu ma descurc cu prea multa filozofie.