Nechifor Lipan statea " pe spate cu fata in jos". Doamne, am râs cu lacrimi! Drept să-ţi spun, unele par plauzibile, altele parcă prea sunt trase de păr...de părul lung de fericire! Perle asemănătoare apar la fiecare generaţie, fiindcă au fost, sunt şi vor fi întotdeauna şi adolescenţi care nu se ostenesc să deschidă o carte. Mi-amintesc că un coleg scrisese la o teză despre Adela lui "Garabeti Brăileanu", semn că nici coperta cărţii n-o văzuse, ce să mai vorbim de lectura întregului roman...
M-am indoit de ras la majoritatea dar asta mi-a captat in mod special atentia : "Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze." Acum serios vorbind, este ingrijorator (daca aceste greseli sunt reale) nivelul educativ existent la acesti copii.
Dupa cele citite nu numai Eminescu este trist, ci si eu...
Concluzia este una singura, daca nu citesti, nu stii, iar aceste "perle" sunt adevarate, nici nu-ti inchipui, ce trasnai scriu unii elevi, cand sunt in afara subiectului dat la o lucrare. Asta li se intampla chiar si multor studenti. I s-a intamplat unei studente de la medicina, cand la un examen profesorul a intrebat-o, care organ al omului creste de opt ori fata da starea lui initiala in anumite conditii, ea a raspuns:
-Hi, hi, hi...
- S-o crezi mata, hi, hi, hi creste numai de cinci ori, ficatul creste de opt ori!
Este adevarat, crede-ma!
Nu am nimic cu adolescentii si tinerii de azi, ma uit la ei cu drag, sunt frumosi, ba chiar si destepti, am invatat si multe lucruri de la ei, in ceea ce priveste aparatura aparuta dupa 1989, jos palaria in fata lor, dar nu le intra in cap decat ceea ce-i intereseaza si nimic altceva si atunci trebuie sa-i lasi asa, mai tarziu realizeaza, ca la un moment dat ar fi trebuit, sa dea mai multa atentie mai multor categorii de pregatire, unii reiau pregatirea, altii se lasa pagubasi si isi gasesc alte preocupari, poate chiar neortodoxe.
Si nu te supara, o vina o gasesc si parintilor, care nu mai au timp nici de ei, dar mai ales de proprii copii, deci al doilea vinovat ar fi scoala, care scoala ca a ramas numai cladirea din ea, in care se adapostesc niste personaje, vai, vai...
Nu poti sa nu razi, cand le citesti, dar te gandesti si ca acesti elevi au pretenii la o slujba bine platita, dupa ce trec prin scoala precum gasca prin apa.