| Stitch92 a întrebat:

Am vazut ca multe persoane si-au spus 'of-urile' aici, asa ca mi le voi spune si eu. Pai, sa incepem:
-la varsta de 6 ani am fost violat (da, ati citit bine)
-la gradinita am fost urat de colegi deoarece stiam mai multe decat ei+i-am luat locul unui baiat
-nu mi-am vazut mama doar o data (la 3 ani), am asistat la plecarea acesteia dupa doar 3 zile (zile in care ma tot certa)
-clasele >5-8-colegii se purtau urat si radeau de mine
-acum in clasa a 9-a, majoritatea fac la fel
-am fost de multe ori exclus din grupuri deoarece sunt urat
-toti ma arata cu degetul in momentul in care ies din casa-eu sunt ala care "a fost f***t"/"ala care sta in casa"
-locuiesc cu bunica care tipa tot timpul la mine
-tata nu imi ofera deloc sprijin (o data nu am stat de vorba cu el despre problemele mele; ma face prost, etc.)
-Prietenii ma parasesc pe rand sau ma mint mai tot timpul
-acasa, daca are loc vreo "tragedie" eu sunt mereu vinovatul
-intr-o institutie, daca vreau sa ma implic intr-o activitate, toti ma resping...
...si lista ar putea continua
Acum ma gandesc sa plec de acasa, sa imi fac propria mea viata. Stiu ca nu va fi usor, dar. ...si prin aceasta cale, daca doreste cineva sa plece de acasa, ma are pe mine ca partener! happy

Nu vreau raspunsuri rautacioase, eu doar am facut precum restul.

Va multumesc!

2 răspunsuri:
| alexandra98flory a răspuns:

Nu cred ca daca ai pleca de acasa ar fi rezolvarea problemelor tale. Toti trecem prin perioade mai grele, incerca sa le rezolvi cu calm. Cat despre prieteni stii cum se spune."Prietenii la nevoie se arata" asa ca ai rabdare caci va aparea si pe strada ta un amic si nu lasa aspectul fizic sa te inlature de colegi si de grupurile la care ai vrea sa paricipi. Si eu m-am confruntat cu asta datorita faptului ca port ochelari si da am fost si eu exclusa din anumite proecte etc...insa alaturi de prieteni am tecut mai departe, deci nu dispera si nu te pripi sa iei o decizie pe care ai putea sa o regreti toata viata.