"Lasul se sperie si renunta, eroul se sperie si merge inainte".
PROBABIL ca lasitatea depinde foarte mult si de context.Si,cu siguranta, toti oamenii sunt atat lasi cat si eroi, numai ca unii manifesta cea dintai calitate mai des decat pe cealalta. iarasi depinde de context.De asemenea uneori este nevoie de mare curaj sa fii las.Pentru mine, cei mai mari lasi dintre noi, sunt aceia ce se lasa paralizati de teama de a nu esua si renunta la a actiona, a lua decizii, a-si schimba vietile din frica de esec.Si prefera sa vegeteze, intr-o stare de semi-somnambulism si adormire, decat sa faca ceva, altceva decat ceea ce deja fac.Pentru ca le e teama de necunoscut.Mai bine la caldurica, sub carapacea iluzorie a multumirii de sine, decat afara, in aerul liber, supus vanturilor reci ale infinitelor posibilitati si optiuni.De aceea un las, moare de mii de ori inainte de muri cu adevarat, asa cum a zis cineva, unul, numai stiu cine.pentru
ca nu indrazneste sa se cunoasca pe sine si sa constientizeze starea in care se afla dar mai ales sa schimbe ceva.Pentru ca schimbarea insemna miscare, iar miscarea incertitudine. Poate sa fie bine dar poa' sa fie rau...si decat sa fie Rau mai bine sa nu fie Bine.Frica, bat-o vina, frica!