As vrea sa imi descarc sufletul si poate chiar sa primesc niște sfaturi.Probabil nu voi răspunde la comentarii ca sa pot sa sterg intrebarea sa nu se găsească ca e scrisa de către mine și îmi cer scuze pentru asta.
Sunt intr-un impas foarte mare sufletesc mai ales.Am o relație eșuată la activ si se pare ca mai urmeaza una.Nu sunt un copil cu relație de o săptămână,o lună, sunt un adult in toata firea cu relații de ani în care nu stiu cum dar se pare ca am gresit, ori in alegerile făcute ori nu stiu, dar am partea mea de vina clar.
Problema e actuala mea relație si ma zbat cu o situație neexplicabila pentru mine.Imi iubesc partenerul dar viata pe care el o vrea eu nu o vreau, pur si simplu eu vad viitorul diferit fata de cum isi vede el viitorul iar mai nou pur si simplu nu mai putem respira unul langa altul fara sa ne certam.Eu simt ca il vreau langa mine, vreau sa rămânem impreuna dar situația si conjunctura e de asa natura incat ne împinge pe cai separate.Ne spunem zilnic ca ne despărțim dar eu cel putin in sufletul meu nu vreau sa il las,pur si simplu gândul că plec de langa el de tot ma lasa fara aer.E iubirea mea fata de el clar,iar daca va veni cineva sa zică că va trece sau ca e obisnuinta pot sa inteleg, dar as vrea sa mi se raspunda la anumite chestii.
Dacă eu plecând de langa el merg la o viata mai buna si pe placul meu de ce imi e frica? M-am obisnuit cu stilul lui de trai dar nu imi gasesc locul in el, pur si simplu vreau sa faca si ca mine dar nu vrea si cu toate astea mi-e ca si frica sa plec.Mi-e frica sa sufăr, mi-e frica de singurătate, nu mai vreau sa locuiesc cu ai mei si practic sa o iau de la 0. Pur si simplu nu mai am putere sa merg cu bagajele la ai mei la usa, sa incep o noua munca, sa astept sa imi strâng bani si sa o iau de la capăt cu o alt o persoana complet necunoscută langa care nu stiu ce ma asteapta.Am ales două relații ce duceau înspre drumuri diferite, iar acum cand sunt in cea de a doua si ma uit in spate realizez ca am pierdut oameni, ani si eu nu am facut nimic.Cum e posibil sa alegi sa fii cu oameni total opusul tau? Stiu ca o sa ziceți ca de ce l-am mai luat,e simplu,cred in oameni.L-am iubit atat de mult dar din cauza familiei si situației legate de fosta relație nu am putut să fiu mai repede langa el,ma durea asta iar el punea mereu presiune pe mine.Mi-a spus că o sa fie mai greu,dar in același timp a fost de acord cu toate planurile mele si le-a făcut pe sfert, iar eu acum simt ca vreau mai mult. Vreau sa se desprindă macar jumatate de lucurile pe care vrea sa le faca si care ii fac bine doar lui si sa ia in considerare macar sa încerce si ce imi doresc eu sa vada daca e bine. Poate el nu are vina, dar eu ma simt trădată.De fiecare dată când vrem sa ne despărțim imi vine sa ii iau tot si hainele de pe el daca se poate pentru ca am sentimentul in sufletul meu ca m-a trădat, m-a facut sa renunț la o grămadă de lucruri si posibilități ca sa zica el acum ca de fapt planul lui e altul si daca vreau sa il urmez bine daca nu, treaba mea.In momentul ala il urăsc din tot sufletul meu, iar după vreau doar sa il las si sa ma lase in pace, ca pe urma după maxim o zi sa simt nevoia sa il îmbrățișez si sa il iubesc ca si inainte iar cand se intampla asta începem iar discuția ori eu, ori el despre planurile noastre ce ne bat la usa si ne presează si o luam de la capat.
Mai pe scurt, ne omoară banii ca nu ii avem si nu ii putem împărți iar pe urma gândirea.Eu vreau o viata normala, la oras sau langa oras, cu o angajare și cu o viata linistită.El vrea traiul la tara, la munca pe care o cunoaste cu oameni pe care îi cunoaște etc.Eu nu pot sa mai las de la mine ca pana acum si sa renunț la liniștea mea sufleteasca pentru promisiunile lui ce nu se implinesc.Iar el spune că pentru el asta e viata faina pe care si-o doreste si chiar ca daca se ia după mine greșește, ca si cel un sfert din cat i-am cerut eu sa faca daca nu il făcea acum era bine.Chiar l-am întrebat dacă ar putea el fara mine, daca nu i-ar fi greu si mi-a răspuns ca ar munci sa isi permita de toate, ar pleca prin strainatate si și-ar împlini visele.
Am scris un roman intortochiat si lung pe care poate nu il veti intelege, dar chiar cred ca mi-am pierdut mintile.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook