Daca te uitipe manuscrisele marilor scriitori, ai sa gasesti o gramada de taieturi, corectii, recorectii. Ceea ce inseamna ca o schitau, apoi o scriau si o recorectau.Si putea dura si un an. Asta nu inseamna ca nu aveau o inspiratie de moment, de fapt o revelatie in care aveau totul clar in cap, si dintr-o scriere, desavarseau totul. Sa te uiti la manuscrisele lui Eminescu.(spre exemplu).
Despre Bacovia stiu doar ca era un timid, avand o nevasta practica si autoritara, si cand punea nuielusa pe el, il inspira si scria destul de repede.
Sigur ca-l iubea, de asta nu te indoi nici o clipa.
Deci, din ce am inteles, scriitorii gandesc, cugeta involuntar, iar cand au totul cristalizat astern pe hartie si eventual, perfectionistii revin si finiseaza.
In privinta lui Bacovia, cred ca 'nuielusa' nevesti-si l-au inspirat si cred ca intr-o ora si-a spus poetic dorinta de moarte.(plumbul e simbolul cosciugului). Caci era un mare poet!
Normal ca aveau nevoie de timp man, cat nu stiu, dar e nevoie de timp, si eu am inspiratie cateodata, poate si ei tot asa erau
xDeDevil întreabă: