Asta va fi un text putin mai lung, dar abordez o problema foarte majora din viata mea.

Am o tendinta catre perfectionism. Imi doresc ca totul sa fie bine. Chiar si lucrurile pe care nu le pot controla. Si aici vine problema.

Daca 99% din lucrurile din viata mea merg bine si 1% merge prost, o sa uit efectiv de tot acel bine si o sa imi consum tot timpul si energia pe acel 1%.

Iar nivelul meu de fericire e de asemenea disproportionat. In loc sa fiu fericita 99% pentru ca 99% merge bine, e chiar invers.

Am auzit la un moment dat pe cienva zicand că să ne concentram pe ceea ce merge prost este un mecanism evolutiv de supravietuite si ca aveam nevoie de el pentru a ne asigura ca indepartam orice posibila primejdie. O sa ne asiguram ca totul e sigur si pe urma o sa ne asezam confortabil.

Dar la mine chestia asta mi-a adus mereu mai mult rau decat bine. Si in ultima vreme o face mai mult ca niciodata.

Parerile oamenilor, de exemplu. Prejudecatile si generalizarile. Chiar daca vad multe puncte ilogice in ele si am contraargumente, unii oameni tot o sa le aiba.

Si asta a ajuns intr-un punct in care ma obsedeaza pentru ca am impresia ca o sa ma afecteze si pe mine in viata de zi cu zi.

Incerc sa am control asupra lor si sa le demonstrez ca nu au dreptate si asta imi consuma toata energia si timpul.
Dar o fac pentru ca am impresia ca aceste pareri o sa ma afecteze si pe mine.

Deci e un cerc vicios.

O parte din mine zice ca pot rezolva aceste probele, o alta zice ca nu.
O parte din mine zice ca aceste prejudecati o sa ma afecteze in viata de zi cu zi, o alta zice ca nu.

Sincer nu stiu ce sa fac.
Daca aveti vreun sfat, sincer va multumesc

Fa bani. Fa multi bani de sa nu ai ce face cu ei. Odata cu asta o sa vina si un oarecare confort psihic/lipsa de preocupare privind parerea celor din jur.

Nu este rau sa fii perfectionist dar este al naibii de rau sa fii negativist.
Schimba-ti modul de gandire, impune-ti sa gandesti pozitiv, sa fii pozitiv, fiindca atunci lucurile se schimba si poti sa rezolvi chiar si 1% din ce-ti merge rau sau este imperfect.

Problema ta e ca nu ai dat de lucruri indeajuns de complicate sau importante... ai avut parte numai de maruntisuri nesemnificative cel mai probabil si de-aia spui asta.
Stai sa dai de lucruri mai grele si sa vezi macar o fractiune din viata ca iti iese tie din cap perfectiunea si bullshit-urile astea Sa ajungi sa ai aceiasi rutina zi de zi ca dai cu bata in balta si o sa ajungi la cealalta extrema, sa nu iti mai peste de nimic pentru ca totul e plictisitor.

Nu poti sa-i schimbi pe ceilalti. Lasa-i in pace cu prejudecățile lor cu tot. Accepta oamenii asa cum sunt si bucura-te de ce e frumos in viata ta.
raMLesS are dreptate. Inca nu ai dat de probleme adevarate care sa-ti zguduie viata din temelii. Cand vei ajunge acolo vei ignora maruntisurile in care te poticnesti acum.

Maniera în care scrii, îmi spune ca ești la vârsta marilor idealuri. Cei ca tine au făcut revoluțiile. Mulți am trecut etapa asta, dar te asigur ca avansând în varsta vei capătă acel tip de mentalitate și înțelepciune e care te va ajuta sa balansezi în mod benefic toate aceste incertitudini, te va ajuta să-ți accepți propriu EU exact asa cum se prezintă, cu toate calitățile și defectele lui. Îmbunătățirea propriei versiuni a tale este o virtute, dar atenție, problema de care suferi tu e de natura psihologica dacă nu o combați a timp se transforma în extremism și devii o persoana antipatica și de evitat.
Cheers