Astazi este Ziua Internationala Contra Mutilarii Sexuale Feminine, stiti la ce se refera?

Diana, Zazu voia să afle ce ştii tu, nu ce ştie google

E oribil! i-as omora~i-as chinui, i-as arde de vii i-as face sa treaca prin chinuri groaznice pe cei care faca sa ceva!

Da, ti-am raspuns la intrebarea urmatoare despre "Cultura sau crima?" ca stiu despre aceste atrocitati, iar despre despre Ziua Internationala de Lupta Impotriva Mutilarii Genitale Feminine stiu ca se face apel la intensificarea eforturilor de a eradica aceasta practica in toate formele ei si de a se face cat mai multe eforturi pentru a preveni mutilarea genitala feminina si pentru a promova egalitatea de sanse intre femei si barbati si drepturile omului, inclusiv dreptul la sanatatea reproducerii.

Am aflat acum. Ce ma bucur ca nu sunt o femeie mutilata!

6 februarie este ziua internaţională împotriva unei tradiţii care afectează milioane de fetiţe şi femei din Africa, Orientul Mijlociu şi alte zone de pe glob. Amnesty International estimează că peste 130 de milioane de femei au fost afectate de o formă a mutilare genitală (denumită şi circumcizie feminină). Practica este foarte răspândită în Senegal, Etiopia, Sudan, Egipt, Djibuti, unde întreaga populaţie de sex femeiesc trece prin această mutilare la vârste fragede (în general 4-8 ani).
.

Există diferite tipuri de FGM (Female Genital Mutilation), conform unei clasificări a OMS:

Tipul I: tăierea şi îndepărtarea totală sau parţială a clitorisului şi a pielii care îl acoperă.

Tipul II: tăierea şi îndepărtarea totală sau parţială a clitorisului şi a labiilor interne.

Tipul III: infibularea/circumcizia faraonică: îndepărtarea completă a clitorisului şi a labiilor interne, precum şi a straturilor interne ale labiilor din exterior. Acestea din urmă sunt apoi cusute, lăsând un mic orificiu pentru scurgerea urinei şi a menstruaţiei.


(Sursă foto aici.)


Tăierea se face de multe ori fără nici un fel de anestezie, sterilizare, folosind lame de ras, cuţite, chiar şi cioburi de sticlă.

"FGM este o tradiţie veche, păstrată încă din timpurile dinaintea apariţiei religiilor monoteiste. Ea este răspândită atât printre musulmani, cât şi printre creştini sau adepţi ai animismului. Motivele care stau la baza acestei practici de mutilare a organelor genitale sunt multiple:


se spune că FGM ar fi o poruncă lăsată de la Dumnezeu (ea nu apare însă nici în Coran şi nici în Biblie).
se spune că sexul femeii ar fi urât şi murdar şi că circumcizia şi infibularea ar proteja femeia de boli, de scurgeri, de viermi etc.
se spune că această mutilare ar transforma fetele în femei adevărate, prin această intervenţie fiind îndepărtate "părţile masculine" ale femeii.
se spune că mutilarea ar diminua poftele sexuale ale femeii, apărându-le astfel de propria sexualitate fără limite.
se spune că mutilarea ar creşte fertilitatea şi, implicit, şansele femeii de a se mărita.
se spune că bărbaţii resimt o plăcere mai mare atunci când întreţin raporturi sexuale cu o femei infibulată.
se insistă asupra faptului că tradiţiile trebuie păstrate. Orice acuză adusă acestei tradiţii are ca motiv "occidentalizarea" populaţiei.

Adevăratele motive pentru mutilarea organelor sexuale sunt de cele mai multe ori date de însăşi structura patriarhală a societăţilor care practică acest obicei. Mutilarea serveşte ţinerii sub control a sexualităţii femeii şi are rolul de a funcţiona ca o pavăză împotriva pierderii virginităţii, prevenind astfel promiscuitatea.


Consecinţele pe care această practică o au asupra sănătăţii sunt însă extrem de grave:

şoc traumatic din pricina pierderii unei mari cantităţi de sânge;
septicemie, tetanos;
infectare cu hepatită şi HIV, paralizie infantilă;
probleme cu urinarea, lezare şi infecţii ale căilor urinare şi ale rinichilor;
infecţii ale trompelor uterine şi ale uterului, sterilitate;
dureri puternice la menstruaţie;
dureri la întreţinerea de raporturi sexuale în cazul femeilor infibulate, mai ales după căsătorie sau după naşteri, atunci când bărbatul penetrează orificiul minuscul;
naşteri problematice, care pun în pericol atât viaţa mamei cât şi a copilului, în cazul femeilor infibulate (orificiul vaginal este mult prea mic şi trebuie tăiat înainte de naştere. Cicatricile nu sunt elastice şi provoacă dureri îngrozitoare la naştere. De aceea, de cele mai multe ori se apelează la cezariană sau la forceps. După naştere, orificiul este din nou redus la dimensiunile gămăliei unui ac);
desele îmbolnăviri obligă femeia să rămână mai mult pe lângă casă, ea nu poate să desfăşoare activităţi lucrative regulate, nici să meargă la şcoală;
reacţiile psihologice se asemănă cu şocurile post-traumatice: negare şi dedublare, anxietate, depresii şi dereglări comportamentale. De cele mai multe ori femeile nu vorbesc despre durerile pe care le îndură." (Sursa: Dadalos. International UNESCO Education Server for Civic, Peace and Human Rights Education).

Cred ca despre asta: http://blogul-medusei.blogspot.com/......larii.html