Ati avut vreodata cosmaruri de la atatea framantari metafizice si caderi pe ganduri, incat simteati ca e cazul sa va apucati de baut? Ati cazut vreodata asa de tare pe ganduri, incat nu ati mai putut sa va ridicati cu usurinta? Daca da, ce v-a facut sa va reveniti la gestul zilnic si ocupatiile obisnuite?

Prima mea dragoste a fost cea care m-a ajutat sa trec peste probleme si peste una in mod special. Conteaza enorm sa ai jumtatea langa tine, il jumatatea ta te vezi pe tine, dar mult mai bun.

Am avut cosmaruri....eram asa de framantata ca incepe scoala si nu am terminat temele, incat am inceput sa vizez cosmaruri cu mersul la scoala Eram asa de tulburata, incat m-am apucat de facut teme

Da, insa nu atat de mult incat sa ma apuc de baut. Pur si simplu am realizat ca sunt niste ganduri si ca realitatea este alta. Cred ca pot spune ca m-am trezit la realitate.

Am ajuns sa nu mai iau nimic in serios, ajunsesem la 135 de kg din cauza asta, mai da-le dracu ne nenorociri ca stiu sa inoate si cat ai bea tu te ineci nu ele, gandeste pozitiv si ai sa treci peste

Da, din pacate imi e foarte familiara situatia si mi se tot intampla de vreo 5 ani, pornind de la diverse motive, idei, ganduri etc. E impropriu spus ca mi-am revenit, fiindca starea respectiva e mereu acolo, doar ca imi gasesc diverse ocupatii si hobby-uri care ma ajuta sa nu ma mai gandesc la ceea ce ma framanta. Sa zicem ca am intotdeauna stari de felul acesta, doar ca in majoritatea timpului sunt in stare latenta, iar atunci cand se intampla ceva care sa "umple paharul", ies la suprafata, sa zic asa. Am incercat sa imi revin in multe moduri, dar inca nu am gasit solutia potrivita, desi sunt constient care este problema.