Ati avut vreodata sentimentul ala ca nu te regasesti printre ceilalti? Ca tu nu esti normal, ca nu e loc si pentru tine ca toti sunt ok numai tu esti ala ciudat?
Intotdeauna m-am simtit asa.Am avut mereu o teama asa, adevarul e ca nici nu puteam fi altfel, miciodata nu am fost sigura.ma sa zic ceva si sa stiu sigur ca asa e.ca in viata mea totul a fost schimbat-or, azi era asa iar maine putea sa fie altfel.totul se schimba peste noapte, asta din diverse motive(lipsa de comunicare cu ai mei, nu prea am cu cine ma intelege, mama e si ea stresata si cum e taicameo nu prea ma ia in seama si camd ma ia incepe cu mistorile sau e prea dur cu mine, de tot nu ajungem la un numitor comun). vad acum ca toate chestiile astea ma afecteaza acum, ca la 14 ani cand vreau sa fac ceva lucrurile astea ma trag rau de tot inapoi.
sunt exact cum nu vreau:ma consider o ciudata din cam toate punctele de vedere(atat ca aspect cat si ca (,)caracter).
am momente in care ma inteleg cu toti si e totul bine.
dar si momente cand ma inteleg doar cu cineva.
si alte momente cand nu ma inteleg cu nimeni si uite atunci ies toate defectele mele la iveala. ajung sa cred ca nici eu nu ma cunosc pe mine insumi, ca sunt o falsitate.adica azi sunt asa si simt ca am incredere in mine, am curaj si totu-i bine iar maine...pic.nu mai pot face nimic.ma blochez, si ma pierd uneori chiar vorbind la telefon.incep sa tac.ma apuca o stare din-aia de nu mai stiu ce sa zic, parca intru in transa, nu mai am cuvinte e o senzatie fff aiurea.
mi-e frica sa nu-i afecteze pe cei din jurul meu cum sunt eu dar cel mai mult ma sperie gandul ca eu sunt asa.tocmai eu.chestia asta ma da de tot peste cap cand o realizez.gresesc atat de tare, si stiu asta dar parca nu e vina mea.
nu mai stiu...incerc ma straduiec sa nu mai fiu asa, sa am si eu incredere-n mine, sa fiu cum trebuie.reusesc o zi-doua, totul bine si apoi... iar fac asa. si incep sa realizez ca sunt o frustrata.
ca de fapt nu imi convine nimic la mine.ca sunt o ciudata si nu o sa reusesc nimic.ca daca vreau ceva ca acum, vreau ceva si lucrurile astea de le-am zis mai sus al naibii daca ma lasa.cum sa ies din asta? cum sa depasesc asta si sa capat incredere si siguranta in mine? in faptul ca toti suntem oameni inzestrati cu capacitate de intelegere si ca nu ma manaca nimeni daca vorbesc calumea.chiar vreau sa schimb defectele astea majore la mine.
dau fundita, ce vreti numai dati aici un sfat calumea.
apelez la ajutorul vostru, am mare nevoie.

Salut.
Da si eu am avut momente de genul si inca mai am, uneori!
Apar in minte diverse ganduri [oribile] ca arat atat de aiurea, ca sunt un nimic, ca nu pot face nimic fara sa afle ceilalti...ca orice as face e inutil. Pur si simplu am doar ganduri negative asupra mea.
Gandeste-te ca orice om are atat defecte, cat si calitati.
Trebuie sa ni le acceptam, intr-o oarecare masura. Orice ar fi, nu poti schimba nimic [la aspectul tau fizic]. Cat despre 'moralitate' incearca sa intri intr-un anturaj [pozitiv]. Probabil ai o prietena caruia ii spui totul.Ai incredere. Macar intr-o persoana.Descarca-te.O sa-ti fie mai bine, asa.
Si inca o data.Accepta-ti defectele si traieste-ti viata.Nu merita sa fi asa.
Oricat de stresata ar fi mama ta, nu cred ca a uitat de unicul ei copil. Poti vorbi si cu ea, intr-o zi. O sa te inteleaga si cu siguranta are cateva minute la dispozitie, pe care sa ti le dedice tie!

Pare destul de complicat, dar cred ca ce ai nevoie de fapt este un prieten care sa te inteleaga si sa vrea sa te ajute, sa iti dea incredere in tine. Daca vrei baga ady_smecheru_06_badboy pe mess daca ai chef sa vorbesti cu cineva. Eu am 17 ani si am trecut printr-o faza asemanatoare, dar pana la urma cu prietenii potriviti m-am mobilizat si am inceput sa fac ce imi planuiesc de atata timp.

Domnisoara, acest sentiment il poti avea oricand. Problema vine din lipsa de credinta. Gasirea de sine si multumirea a ceea ce esti vine de la EL. De fapt, nimeni nu este perfect. E problema"oglinzii sufletului" in care ne oglindim. Este un film, in care el a fost "orbit" sa nu mai vada defectul omului, ca fizic, ci sa ii vada doar sufletul. Rezultatul, a fost haios, dar acest lucru trebuie incercat. Sa nu ne mai uitam, noi la noi. Ci sa iesim cu capul sus in societate si sa ii lasam pe altii sa faca ce vor. Fii multumita de tine insuti, ca sa fie si altii multumiti de persoana d-voastra. La 14 ani, au loc multe modificari ale trupului si ale sufletului. Trebuie sa stii sa le gestionezi. Daca cazi in depresie, treaba este nasoala. Altii vor profita de tine, si fizic, si sexual. Fara sa iti dai seama.
Trebuie sa ai mai mult curaj si incredere in fortele proprii. Si nu va
mai ganditi ca ii afectati pe altii. Aceea este o falsitate. De fapt, in cot ii doare de cum sunteti. Pur si simplu asa sunt obisnuiti, unii, sa eticheteze. Trebuie sa nu ii mai bagati in seama.

Este normal să fie momente bune şi momente mai puţin bune în viaţa ta, important este să nu le transformi într-un dezastru.
Când ies defectele la iveală încearcă să le cunoşti ca să le poti corecta, dar nu le ţine în suflet, sunt otrăvitoare, foloseşte-te de calităţile pe care le ai ca să treci peste momentele dificile.
Ca să te poţi schimba nu este de ajuns doar să vrei, ci trebuie să începi să o faci.
Succes!

Deciiana toti trecem prin perioada asta si eu am trecum si[si inca mai am momente in care patesc ca tine] ma simteam la fel ciudat ca nm nu ma intelege etc tu trebuie sa ii faci pe parinti tai sa inteleaga ca ai nefoie sa komunici cu iei si ei nevoie de mai multha atentie si afectiune si u trebuie sa komunici cu toathe lumea prieteni familie da si eu am patit mai de mult asa m-am inchis in mine nu vb cu nm nu mancam plangeam si doar in creierul tau tu de vezi ciudata. sfatul meu este sa gandesti pozitiv orice ai face si atunci o sa vezi ca o sa fie bine si daca vrei sa vb cu cineva asta e yd-ul meu :stepp_killer95 da-mi add si vorbin mai bine a si nu uita fiecare om are defectele lui pup

Eu am impresia ca toti sunt ciudati si eu sunt unica normala
Siguranta se obtine prin exercitiu. Daca nu crezi in tine, cum sa ceri increderea altora? Tu deja ai facut un pas important.Stii ce iti lipseste.Asta e partea cea mai grea.Sa te analizezi obiectiv.Partea usoara e sa te schimbi.Priveste totul cu optimism