Da, prima data am patit-o pe la 16 ani. Stiam ca eram treaza, eram constienta, auzeam ce se intampla in jurul meu dar nu ma puteam misca. Stiu ca am incercat sa deschid ochii, sa ma misc, sau sa imi misc degetele si eram extrem de speriata. Credeam ca am paralizat de-a binelea si ma intrebam cum naiba am ajuns asa si nu intelegeam care este problema. Am tot incercat sa ma misc si stiu ca dupa o perioada incepusem sa simt ca ma sufoc. Cred ca dupa un minut m-am trezit cand am inceput sa imi misc degetele. Prima experienta a fost groaznica. Dar, slava Internetului, am cautat sa vad ce anume s-a intamplat si asa am descoperit de paralizia in somn. Am mai patit-o de atunci de multe ori, am patit-o si cu halucinatii. La un moment dat am visat ca aveam un demon care statea pe pieptul meu si nu ma lasa sa respir. Insa cu timpul, m-am obisnuit, chiar daca le am, stiu ce sunt, stiu ca fie adorm, fie ma trezesc. Dar de cele mai mult incerc sa adorm la loc, chiar si cand am cosmaruri. Am avut cosmaruri toata viata mea asa ca sunt destul de obisnuita sa ma culc inapoi dupa unul. La mine asta functioneaza.
Plus de asta, am incercat sa descopar tipare si am observat ca de regula patesc chestia asta dimineata inainte sa ma trezesc cand corpul meu se simte deja odihnit, dar eu nu am chef sa ma trezesc. Si de regula cand stau cu fata in sus. Plus de asta am inceput sa imi dau seama si cand urmeaza sa am unul, asa ca daca vreau sa il evit ma intorc pe o parte. Dar de cele mai multe ori mi-e lene, asa ca daca urmeaza sa am unul pur si simplu dorm in continuare, nici nu mai ma chinui sa ma misc. Stiu ca o sa ma trezesc mai tarziu. De fapt, stiind ca sunt constienta reusesc chiar sa transform tipul de vis in ceva frumos si sincera sa fiu, acum chiar nu ma ma deranjeaza. Fiind singurele vise pe care reusesc sa le controlez.
Daa. E cel mai infiorator lucru pe care l-am simtit. Prima data am patit la 12 ani si habar n-aveam ce am patit. Dupa ce mi-am revenit am strigat cat de tare am putut dupa mama si cand i-am spus pur si simplu nu ma credea ca eu chiar eram constienta, imi vedeam camera, doar ca nu ma puteam misca si nu puteam vorbi. De atunci am destul de des, uneori si de mai multe ori pe saptamana, dar am inceput sa ma obisnuiesc deja. De fapt, am avut o perioada de aproape 2 ani (cred) in care n-am mai avut deloc, dar dupa 2 saptamani de la moartea bunicului meu iar am inceput sa am si de data asta am inceput sa am si halucinatii, pe care nu le aveam inainte. Dar m-am interesat, am intrebat si doctori si se pare ca nu e nimic grav, este doar o dereglare a somnului, dar din pacate nu existra vreun tratament. Ce am observat la mine ca merge ca sa-mi revin mai repede este sa nu incerc sa-mi misc tot corpul deodata (asta inrautateste) ci sa incerc sa stau cat mai relaxata. De asemenea, am vazut ca ma,, trezesc'' mai repede si daca incerc sa-mi misc degetele. Oricum este un sentiment foarte ciudat si de multe ori imi era frica sa si adorm. Iar cel mai ciudat lucru este ca de cele mai multe ori fac,, paralizie in somn'' dupa ce am un cosmar. In fine, tu ai patit vreodata asta?
Nu, de aia sunt si curioasa cum s-a manifestat la ceilalti. Am auzit de faptul ca ar vedea diverse figuri si sunete inspaimantatoare. Ti s-a intamplat? ce ai vazut/auzit?
Doar de 2 ori am avut halucinatii. Prima data cand m-am uitat intr-un cold al camerei am vazut pentru o fractiune de secunda chipul unei femei. Si a doua oara am vazut ca un fel de,, silueta'' dar care era transparenta, stiu ca suna foarte aiurea, nu stiu cum sa explic practic nu vedeam nimic, doar un contur in forma de om. Doamne, suna mai ciudat decat a fost ) si de auzit, uneori dupa ce imi reveneam auzeam un vajait scurt in ureche.
O singura data e groaznic simteam ca sunt paralizat complet doar ochii le puteam deschide atat in rest nimic nu simteam, ma simteam ca daca as fi mort
Da...Pur si simplu, stateam, eram constient, dar "dormeam", nu puteam sa ma misc, incercam sa strig, dar nu puteam.Habar nu am, ce e cu, chestia asta, de unde provine...i don't know
Ca să descriu mai simplu începutul, e ca atunci când te trezești, dar parcă încă mai visezi. Ești conștient de realitate, dar încă într-o lume imaginară.
La început am avut o senzație de îngreunare insuportabilă. Simțeam că nu am putere să mă mișc. Oricât încercam, corpul rămânea tot în aceeași poziție. Îmi era teamă că o să rămân așa mult timp. Nu știu dacă e tipic, dar de fiecare dată când am avut sleep paralysis simțeam că mă sufoc.
Am citit undeva că scapi de senzație dacă închizi ochii și te imaginezi pe tine în timp ce mergi, ca și când ai privi o filmare cu tine. Am încercat asta și a funcționat.
Sper să nu mai am vreodată așa ceva, e înspăimântătoare senzația asta de neputință.
Da, am experimentat de cateva ori bune. In acel moment ai o senzatie infricosatoare, dar te face sa simti ca traiesti. Partea proasta este ca adormi cu greu la loc.