Am fost umilit de cateva ori. Cred ca de cele mai multe ori am tacut malc dar au fost si unele ori cand am reactionat. Depinde de importanta situatiei.
Buna!, Da mi s-a intamplat de la cine nu ma asteptam, ah prietena cica la nevoie se cunoaste!-la mine fiind opusul,- spunand(ea) la iubitul meu ca tatal meu e suferind, ceia ce nu-i i-am vz./priceput si neintelegand rolul bagarii ei?!?, ehh vezi tu au grija sa ne raspl. asa zisii "prieteni"!, uneori - cum o stiu ei mai bine!, ps. am preferat sa tac!, Pa, pa!
N-am cazut in depresie in nicio situatie mai mult sau mai putin umilitoare. Din contra, am luat partea buna a lucrurilor si-am facut caterinca pe seama intamplarilor.
Sa stii ca am fost umilita de nenumarate ori cand eram in generala.De totii si special prietena mea, de fapt asa zisa "prietena". Adevaraul e ca taceam malc, si inghiteam in sec.Acum nu prea mai suport sa fiu luata in ras.
Si cum a zis si bacemi depinde de situatie, nu poti fii tare in gura mereu.Ca apoi nu e chiar de bine.
Dar nici sa fii luat de prost nu e bine.Toate facute cu cap