Ati fost vreodata mandri de voi insiva? In ce circumstante?
Cand eram mica si mai dobitoaca si conditionata intr-o anumita gandire eram mandra de orice rahat: ba ca eram romancuta - stii aia cu romanul e poiata de cand e mama lui- ba ca am luat un 10 la nu stiu ce lucrare etc etc
Acum ca am crescut nu mai simt mandrie pentru nimic. Orice are un pret, orice se plateste. Realitatea este o iluzie, iar iluziile realitatii nu ma mai incanta. Daca reusesc sa fiu intr-o zi altfel si sa nu mai doara, sper sa ma trezesc si maine la fel.
Mandrie? Nu era asta un pacat capital?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Cand am luat 10 la matematica in clasa a cincea.Inca mai pastrez lucrarea aia ca pe o icoana
Răspunde
Sunt mandru pentru felul in care gandesc. Sunt mandru pentru ca stiu sa recunosc atunci cand am gresit si de asemenea sa invat din greseli. Si mai important decat toate : Stiu sa invat din greselile altora. Prea putini pot face asta. Nu am merite extraordinare. Sunt un om simplu. Dar am totusi o realizare mare : sunt un om.
Fiecare perioadă din viaţa mea a avut suişurile şi coborâşurile ei şi în fiecare dintre ele am putut să fiu mândru de câte ceva.
Iată câteva momente de care sunt mândru sau când sunt mândru:
- Când la 15 ani i-am demonstrat pertinent unui inginer de editări video că este incompetent şi totodată am ajuns să lucrez în locul lui.
- Când la 17 ani am ţinut de unul singur un curs despre managementul proiectelor pas cu pas într-o limbă străină, într-o ţară străină
- Că am reuşit să-mi menţin familia unită deşi uneori şi-acum regret că m-am implicat
- Că am reuşit să mă îndrăgostesc a doua oară, după 3 ani şi ceva în care misoginismul mi-a crescut exponenţial. (A nu se înţelege că acum nu mai sunt misogin)
- Că am reuşit să învăţ 6 limbi străine
- Că spre deosebire de colegii de generaţie care aveau şi au ca grijă ce telefon nou să-şi cumpere, să agaţe "tipul" cu "merţan" sau alte dintr-astea, eu la aceiaşi vârstă munceam pentru propria existenţă şi am avut ocazia să văd realitatea şi să demonstrez celor cu prejudecăţi cu privire la adolescenţi că deşi se verifică în proporţie covârşitoare, pot exista adolescenţi care-ţi pot da pertinent peste nas lejer chiar!
- că am ajuns până în extremul est cu trenul
- că sunt hotărât şi nu am ajuns sclavul prostiei, relativismului (religios) şi inculturii, precum o mare parte dintre colegii de generaţie şi, din păcate, mai ales, a multora mai în vârstă decât mine.
Salut!
Da! La castigarea unor concursuri sportive si infruntarea unor greutati grave, carora le-am facut fata! Si...sa nu uit, faptul ca sunt mandra si de faptul ca fac parte din comulitatea TPU!
Da, normal. Cand in cele din urma am reusit sa fac ceea ce credeam ca nu pot; mandra de mine sunt cand stiu cum este sufletul meu!
Si @GenOm, exista iubire neconditionata. Ai sa crezi in ea cand ai sa o simti si ai sa o demonstrezi ca este. Iti spun din propria experienta, te asigur ca am iubit neconditionat o persoana! Iubire adevarata.
In general nu ma mandresc cu mine pentru ca nu am ajuns in punctul in care sa simt ca am o mare utilitate; dar nici rusine nu mi-e cu ceea ce sunt.
Dar am fost mandra cand la competitiile de dezbateri am putut deschide gura pertinent de fata cu oameni mult mai destepti ca mine, care m-au apreciat si incurajat.
Sunt mandra ca mamei nu ii pare rau nici macar un minut ca a stat 5 ani in Italia pentru mine.
Sunt mandra ca am stiut sa triez oameni de calitate pe care sa mi-i apropii
Sunt mandra ca in niciun colectiv nu am fost desconsiderata intelectual sau ironizata pe motivul acesta.
Sunt mandra ca am o relatie in care pot sa ii aduc zambetul partenerului fara sa fac nimic special.
Ca am si multe sa imi reprosez, asta e altceva
si deja nu ar ajunge site-ul sa le scriu pe toate.
Da de mai multe ori, in scoala, la servici, acasa, am terminat o scoala, am o casa, o famile, o relatie frumoasa, in mare tot ce mi-am dorit in viata, normal ca sunt mandra de mine, dar au fost si momente in care imi doream sa nu fi fost in locul acela la momentul respectiv.
Cand imi rezolv singura problemele de serviciu cand pastrez salariul ca ochii din cap sa-mi ajunga de la o luna la alta, in trecut am fost mandra cand am reusit sa termin facultatea 
» ℓøяε, spui ca poti iubi fara a astepta nimic inapoi, fara conditii? Mi se pare ciudat cum privesc unii iubirea asta. In fine. Uite un exemplu: cand iubesti, astepti o mangaiere de la persoana iubita. Daca mangaierea nu vine, iubirea dispare, fiindca iubirea neimpartasita nu intra la capitolul iubire. Nu exista asa ceva, e o atractie, un moft, dar nu iubire. Iubirea apare in cuplu. Hai ca am intrat pe filme, mai ceva ca Spielberg.
Genom, tu centrezi, tu dai cu capul. Prea multa iubire strica.
Sa-ti raspund: in general sunt mandra de mine, chit ca traversez o perioada in care stima de sine mi-e afectata de norul de cenusa. Si ca sa fiu mai explicita iti zic ca atunci cand imi iese o parcare laterala simt ca nu sunt blonda si sufletul mi se umple de fericire. Exista si reversul medaliei: sunt maestra in a parca pe 2 locuri.
De cand am fost constienta de cele cateva calitati pe care le posed, la asta lucrez, sa fiu mandra de mine! Si de fiecare data cand imi propun ceva si reusesc, sunt mandra, de ce nu? Daca nu sunt eu, atunci cine sa fie? Ca multi n-au ramas!
Daca bag aici lista, incepeti sa imi aduceti osanale! 
Tu esti vinovata doar pentru ca nu sint parcari 
Da, sunt mandra de mine zi de zi. scuze ca ma bag si eu ca musca in lapte, dar nu sunt de acord cu ceea ce spune ZBENGUICI.
poate ca orice are un pret, dar atunci cand esti in stare, pe puterile tale, sa il platesti si sa iti iei ceea ce ti se cuvine, nu inseamna mandrie?
Sunt mandra ca am reusit sa castig increderea oamenilor in mine si pentru ca imi sunt respectate opiniile, desi asta nu s-a intamplat peste noapte, a trebuit sa platesc un pret si acel pret a fost ca a trebuit sa ma educ pe mine in asa fel incat sa am coloana vertebrala si nu a fost usor pentru ca ispitele sunt la tot pasul.
Sunt mandra de mine pentru ca pot sa am o mentalitate proprie, pentru ca am personalitate, pentru ca pot fi independenta, pentru ca nu ma sperii usor, pentru ca nu sunt lasa, sunt mandra de mine pentru ca sunt fericita atunci cand mananc vata pe bat, sunt mandra de mine pentru ca ma bucur pentru simplul fapt ca exist.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
