Da.Cand eram mai mic fugeam vara la Dunare sa fac baie.Pentru ca nu ma lasau parintii. Dar numai fundul meu stia ce patea cand ajungeam acasa.
Nu, dar am încercat cândva să fug...acasă, se pune? Eram într-o tabără care nu îmi plăcea deloc, undeva la mama naibii, departe de orice localitate mai răsărită, mi-am făcut băgăjelul, m-am trezit devreme şi am pornit-o pe jos spre gară. Din fericire m-au prins pe la jumătatea drumului, mergeam deja de ore bune, eram moartă de sete, făcusem insolaţie, maţele ghiorăiau...Nu mai spun ce-a urmat, devine horror!
Nu am fugit nicidoata. Mi se pare un act de lasitate sa fugi din fata problemelor! Fugind de acasa, nu faci decat sa iti sperii parintii.Pentru ce? Ca apoi sa fie si mai severi si sa te priveasca cu repros?
Am vrut si eu asta de mai multe ori... daca fugeam fugeam in celalalt colt al Romaniei, am acolo niste prieteni care sunt sigura ca ar avea grija de mine, cu toata ca l-a inceput m-ar cam lua la intrebari. Daca fug, fug de tot, n-ai idee cat de mult astep sa fac 18 ani, sa merg la facultate in alt oras, sa scap de toti oamenii din orasul asta.
Bafta.
Da, aveam 16 ani. O prietena avea nevoie de mine pentru ca la ea in familie situatia era disperata si trebuia sa plece. Am plecat cu ea, fara sa ma mai gandesc la consecinte, dar aventura noastra a tinut doar 3 zile. Din fericire, cred. N-am ajuns departe, la 100 km departare de casa.
Fuck off întreabă: