Ordonare:
După relevanţă
Am mai si gasit-o, dar e atat de alunecoasa, ca imi tot scapa printre degete.
Nicicum nu vrea sa stea locului. E tot cu rucsacul in spinare...
Vezi tu, mentalica, s-o gasesti nu e greu, s-o pastrezi insa e ca si imposibil. Vine-pleaca, cand vrea ea. Iar arogantii de noi, tot ne batem in piept, ca cica ne-o facem singuri. Funny, nu?
Răspunde
Da...este chiar langa mine.este blonda are un miros foarte frumos si ma inbat cand o gust. oare ce sa fie?
Bergambier!
@EnterSandman
Mie-mi plac blondele mai "sofisticate", dar nu pot sa dau nume ca imi e sa nu fiu acuzata ca fac reclama. In fine.
@NOname
De data asta, sunt de acord cu tine. Am incercat si eu "sa-mi fac" fericirea, dar mi-a iesit fix ****. Apoi am renuntat la ea intr-o oarecare masura, si peste ceva timp, ce sa vezi! Mi-a sarit in brate de nicaieri! Si sunt de acord si cand spui ca e alunecoasa si ca e greu sa o pastrezi, dar cum *** se pastreaza fericirea? Depinde de noi sau e tot dupa muschiu' ei? Pe principiul "asa cum vine, asa si pleaca", fara ca noi sa avem vreo putere de control sau/si decizie asupra ei.
Stiti, se spune ca daca alergi dupa ceva, nu o sa capeti niciodata. Asta am observat ca se aplica cel mai bine in cazul cu fericirea. Din motivul asta, ma gandeam sa-mi bag ceva in ea de fericire, dar nici asta nu stiu cum se face. Mi se pare imposibil ca omul sa renunte sa mai vrea sa fie fericit. Mi se pare ca daca am fi roboti, am fi "fericiti", tocmai pentru ca nu am mai simti nimic, prin urmare nu ne-ar fi nici bine, nici rau. Poate unii m-ar contrazice, dar mie mi se pare cea mai superioara treapta spirituala pe care ar putea (?!) sa o atinga omul, un fel de imponderabilitate.
E tarziu, ma simt dezamagita, n-am somn si aiurez. Bla bla bla! 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
