Galbenul imi place cel mai mult, inainte eram fan al albastrului. Dar mi-a captat atentia galbenul pana la urma si fostul coleg de munca rade de mine cand aduc subiectul despre galben care il vreau pentru 2 bucati de plastic negru.
Mi-a placut albastrul de cand ma stiu si inca nu m-am saturat de el.
La gusturile culinare, se pune; in facultate, mancand zilnic la cantina, am invatat sa mananc absolut orice care nu e peste oceanic in combinatie cu orez/piure de cartofi/mazare/ fasole etc! (Facultate facuta intre 1984-1988)
Deci...cand am ajuns acasa la primul Craciun ca studenta si am mancat slanina cruda, se uitau ai mei la mine ca la masini straine! Mai-mai sa cheme Salvarea de la glumeti!
Cat despre muzica...am ascultat si ascult in continuare ABBA, Queen, BZN si muzica clasica...asta nu se demodeaza.
Dar, cum eu am fost, sunt si voi ramane o nonconformista, raspunsul meu nu se pune!
Cand eram copil mic, automat culorile mele preferate erau rosu si roz(cu precadere rozul aprins, de zmeura), dar si galbenul si portocaliul(iarasi, cele aprinse).
Acum, insa, prefer culorile care nu,, tipa'', adica(citez din lista de pe wiki) albastru safir, turquoise, rosu infocat, si roz drajeu. Stiu, stiu, sunt multe pe care le-am pus pe lista, dar, de felul meu, niciodata nu am putut sa aleg UN SINGUR element dintr-o multime si sa zic ''Asta e cel mai nu stiu-cum'' )
Da, alegerile pot fi dificile uneori...şi nenecesare. Poţi savura liniştită din fiecare.
Da, totul se schimba, fiindca te maturizezi, ai alte prioritati, alte principii, apar responsabilitatile etc.
Ok...şi culoarea ta favorită (cea/cele din trecut şi cea de acum)?
Cea din trecut era, rosu, si inca mai este, dar imi place si combinatia de culori galben-verde.
Adevarat!
Mereu mi-a plăcut albastrul și chiar și acum, îmi place culoarea asta, însă prefer mai mult nonculorile.
Baftă!
Din copilarie pana la sfarsitul adolescentei se intampla schimbarile astea multe.
Culorile mele prefate au fost: albastru, rosu, roz, acum imi place verdele.
Cand eram mica-mica, imi placea rosul. Dupa ce am mai crescut, mi-a placut mult Prince asa ca mi-am umplut camera si dulapul de chestii violet, de fapt si acum cred ca e o culoare frumoasa...
Intotdeauna mi-a placut verdele. In vestimentatie e o culoare destul de dificila, dar, cum spui tu, e culoarea care imi provoaca cea mai mare placere natura, padurea, florile sunt de ajuns.
Am vrut sa-mi fac odata suvite verzi... violet am avut
Gusturile vestimentare, culinare si muzicale nu mi s-au schimbat mai deloc.
Stiu ca acu' ceva timp imi placea albastrul.Imi place si acum da' a inceput sa-mi placa mai mult negrul si crem-ul care duce spre negru sau...un amestec intre ele.Un crem peste care parca s-a aruncat cu un strat subtire, aproape transparent de negru, in unele parti negrul fiind mai intens in altele aproape inexistent.
Cand eram mica imi placea culoarea roz (pal) iar acum imi plac turcoaz, albastru si bej.
Nu. Mie mereu mi-a placut movul, iar muzica... ascult acelasi gen adica electronica de 7-8 ani
Cand eram mic imi placea negrul foarte mult, astazi imi place negrul foarte mult. Culoarea care imi provoca cea mai multa placere este negrul.
Rosul am purtat pana nu de mult. Uneri si acum!
Am totusi grija sa combin culorile corect.
Pana nu demult nepoata mea imi cerea parea in privinta combinarilor culorilor.
Mie tot timpul mi-au placut culorile albastru si verde. Culorile predominante in natura. Cerul albastru si natura verde
Meh, eu de când mă știu mi-au plăcut culorile galben, bej, verde, maro și negru. În special galben.
Îmî plăcea portocaliul deschiscând eram mai mică dar acum mă dau in vânt după verde, violet și albastru turcoaz. :3
Și combinațiile de crem, roz, negru, alb.
Se schimba deoarece cresti, te dezvolti traiesti in societate cu alti oameni mai maturi.
Nu evoluezi deloc?
Decât aşa să evoluez mai bine involuez.Tu consideri evoluţie azi să îţi placă culoarea x şi la anul culoarea y.
Doar analizez ceea ce ai afirmat: "Eu am aceleaşi gusturi în orice domeniu indiferent cât înaintez în vârstă"...cu accent pe "orice domeniu".
Odată cu vârsta gusturile (în anumite domenii) tind de obicei să se rafineze, nu să rămână la nivel de grădiniţă.
Să înţeleg că nu e şi cazul tău şi eşti o mândră excepţie?
Mult noroc cu asta!
Eu nu mi-am schimbat pana acum gustul cand vine vorba de culori. Albastru ciel (celest) imi place in continuare fiindca este o culoare linistitoare.
Imi place galben, portocaliu (culoarea din trecut), albastru( cea de acum) si violet( cea de acum acum). Si hainele negre imi vin bine. Apropo albul te face grasa sau slaba? Si negrul te face slaba sau grasa?
De făcut, te face mama natura şi stilul de viaţă.
Culorile şi nonculorile pot crea doar iluzii vizuale.
Buna intrebare! In adolescenta am purtat multe haine rosii, mai tarziu am facut o fixatie pentru negru, acum imi plac hainele portocalii.
Omul este o personalitate. Dar nu primeste acest titlu de "personalitate" de la nastere, ci aceasta se constituie treptat, pe baza inzestrarii ereditare, si de cele mai multe ori a educatiei. Privind teoria ta cu gusturile omului, intr-adevar, acestea sunt variate, si se pot schimba de-a lungu timpului, si acuma constat ca individul ala ce a spus "Omul este schimbator ca si vremea", avea perfecta dreptate. Stabilitatea preferintelor se accentueaza in momentul cand personalitatea atinge batranetea, cand gradul de rigiditate se intensifica.
Pana la pubertate mi-a placut albastrul si violetul. Dupa am ramas la violet. ##6A455D adica.
Culoarea mea favorita era rosie acum este verde, s-au schimbat multe odata cu timpul dar nu stau sa le enumar acum.
Am incercat sa ma abtin!
In mare parte nu puteam vedea decat alb negru. era trist. apoi mi-am dorit sa fiu umil ca pamantul:)), ca sa poti calca sigur pe mine. as putea fi o vaca buna sau singurul franciscan indeajuns de nimeni si nicaieri de la care ai fi de acord sa primesti binecuvantare:)). maro isi ascunde cartile sub pat si nu face decat sa iti fie servitor si sa te hraneasca, fara sa vrea sa te sfatuiasca sau sa te invete ceva. combinat foarte inconstient cu un albastru intens, spune primar, care transcede limitele umane. ceea ce ar trebui sa imi spui ca jumatate inger ar trebui sa fie albastru, albastru e vorba care te ajuta la rascruce, ironia lui beckett cu ficatul si inima lui, credinta oarba de a-l aduce pe albastru la propria expresie, e vena mea gata sa se mareasca si sa dea sange.
https://www.flickr.com/photos/gsfc/12771340933/
Frumos...
Tu in ce culori mai vezi acum?
Încă nu m-am decis. Sunt în perioada de tranziţie.
Mereu am avut citeva, nu doar una. Asa cum ai spus si tu, s-au mai schimbat in timp. Nu cred ca totul tine doar de trecerea anilor ci si de energie. Am avut de ex. o perioada cind jumatate din hainele mele erau gri sau bej si decorul, mobilierul, toate trebuiau sa fie cit mai neutre.
Pina acum 2-3 ani nu suportam rozul, dar acum chiar imi place ( doar rozul fume ), verdele iarba, verde menta, maro, bej, alb si rosu. Uneori imi place o pata de culoare in contrast cu restul.
O singura culoare imi e nesuferita de cind ma stiu : mov-violet-indigo.
La ambient am ramas la culorile de lemn - dar stii asta deja: ).
Ti-am spus ca multe tin si de energie si de evolutia personala ( nu cea estetica ) : am o cunostinta foarte rafinata si eleganta care are vreo 70 de ani, plina de viata acum si care brusc a inceput sa poarte cu gratie si nonsalanta portocaliu, fara a-l considera extravagant. Si o prinde!
Si mai cred ca deja iei decizii in ce priveste culorile tale ( prin obiectele din jurul tau ), dar le tii pentru tine acum: ). Pina le spui or sa fie altele : ))).