Ati plans vreodata in public? Multa lume sustine ca plansul este doar pentru cei slabi.Sunteti de acord cu aceasta idee? Ati avut momente de slabiciune, sau se intampla sa fiti mai sensibili?
Ordonare:
După relevanţă
Mi s-a intamplat doar in clasa a VIII-a, din cate imi amintesc, sa plang in public, dar in rest, nu. Ma pot stapani daca am o dispozitie mai proasta, dar nu consider ca e un semn de slabiciune a plange in public, desi, personal, m-as simti oarecum jenant sa ma descarc in vazul lumii.
Răspunde
Sărut mîna, din răspunsurile dumneaoastră deduc că sunte ti femeie, acum referitor la intrebarea pusă de dumneavoastră răspunsul este da, am plins in public, dar doar de vreo 2 ori, intrucit personal consider că este un lucru intim si personal, majoritatea oamenilor au tendinta de a isi bate joc de cei care pling, si de a îi considera niste persoane imature, dar nimeni nu stie ce se află in inima sau in sufletul celui/celei care plînge, plînsul il consider o descărcare de multe probleme, intr o carte se spunea că după o portie bună de plîns vezi altfel lucrurile, si asa este, cauzele penntru care plînge m sunt multe, de la suferințe fizice pină la suferinte din dragoste, sint multe cauze. Iar un om indiferent că e bărbat sau femeie dar care plinge inseamnă că este ultima resursă la care apelează intrucit toate celelalte le a epuizat, trăim intr o lume dură, rea si rece, o lume in care se pune mare accent pe materialism dacă nu ai putere financiară esti dat la oparte, fetele nu se uită la noi băietii dacă nu ai bani, iar din cauza banilor si respingerii te simti inutil, si ineinteles că ultimul lucru pe care il poti face si singurul de altfel, este plinsul, că o faci in public, sau acasă asta contează m ai putin. Dar de multe ori plînsul poate sensibiliza sufletul celui ce a gresit față de noi cu ceva, il poate face să si arate latura lui bună aceea de om, deci in concluzie plînsul nu este adevărat că dacă plîngi esti o persoană slabă, sau laș, nu, si Isus Cristos cind a fost pe pămînt, a plîns.Iar el este fiul lui Dumnezeu, si era persoană perfectă, deci nicidecum prin faptul că a dat frîu liber sentimentelor si a plîns nu inseamnă că a fost o persoană slabă sau lașă. Asa ca o curiozitate, cum vă numiti dumneavoastră, si ce vîrstă ave ti, sint sigur că si dumneavoastră ca de altfel toti, v ati confruntat cu probleme, si a ti plîns si in public si acasă, dar asta adică plînsul si lacrimile v au făcut să vă simtiti ușurată si să vede ti că incă există o speranță, o cale de iesire. Vă doresc multă sănătate si Dumnezeu să vă ajute să fie cu dumneavoastră stimată doamnă /domnișoară.
De ce aş plânge în public? De ce să mă vadă toţi? Prefer să mă închid în baie şi să dau drumul la apă.
Plânsul e doar pentru cei slabi, ha? Spune-mi tu o singură persoană care n-a plâns în viaţa ei.
Momente de slăbiciune? Cred că viaţa mea e un moment de slăbiciune.
Nu ştiu cât de "sensibilă" sunt, dar pun la inimă orice câcat.
Am spus ca sunt oameni care sustin ideea ca cei care plang ar fi slabi de caracter, sau ceva de genu.Am specificat in intrebare.Sunt constienta, crede-ma, ca toti plangem.Era o intrebare la care trebuia sa va exprimati parerea in legatura cu oamenii care ii judeca gresit pe alti oameni, care dau drumul sentimentelor fara teama, sau rusine. O seara placuta!
Răspunde 
. dar in rest nu, nu plang de fel.
Ai simțul umorului dacă tu crezi că o persoană care varsă lacrimi de durere, își notează orele și datele la care plânge.
Mai mișto era dacă întrebai câte sinucideri sau înmormântări au avut loc de la începutul anului. Erai mai sadică și cred că un pic mai realistă.
Nu mai crede tot ce vezi și tot ce auzi, că nimeni nu le știe pe toate.
Atât timp cât unii dintre noi nu insistă în a deveni roboți și mașinării pe două picioare, plânsul în public nu iese din calcul. Ești om, nu o bucată de marmură, care să stea nemișcată și pe care să nu o miște nimic. Dacă ție ți-ar muri unul dintre părinți pe trecerea de pietoni, ziua pe lumină, într-o piață mare plină de oameni, ce-ai face? Te-ai abține din plâns, ai râde și când ai ajunge acasă ai sta ascunsă după perdea și ți-ai număra lacrimile, ca să știi cum să răspunzi la întrebările adresate de propria persoană?
Mă îndoiesc, dar nici eu nu le știu pe toate, așa că, nu m-ar mira dacă sunt oameni care își țin evidența pumnilor, înjurăturilor sau lacrimilor de la început de an și până în pragul anului nou.
Da, am plâns în public. Plânsul e pentru cei puternici, ca vodka Stalinskaya. Cârpele și oamenii de nimic nu plâng. Artiștii plâng. Copii plâng de când se nasc până pe la sfârșitul adolescenței. În perioada asta, mai nimic nu le convine și le vor pe toate într-o secundă, pentru că n-au răbdare și pentru că ce poftesc ei, e mai important decât tot ce există.
Nu sunt de acord cu „hai să plângem ascunși pe după ușă sau să stăm cu fața în mâini, să nu ne râdă vecinii, babele de la scară, șmecherii din cartier, profesorii de la școală, amicii din curtea ei, prietenii de la țară, părinții din casă și ceilalți oameni care ne văd" și nici cu „hai să râdem în public, strident și țipător și îmbâcsiți în prost gust până la vomă". E mai bine să plângi în lumea ta, pentru că acolo nu te rănește nimeni. Dacă o faci la exterior, ai surprize. După mine, ar fi și mai bine dacă ar exista echilibru, din toate punctele de vedere.
Toată lumea are momente de slăbiciune. Pierde-i portofelul mamei tale cu tot cu acte și bani. Să vedem cum te simți. Devii sensibilă, fugi de acasă, te dau ăștia dispărută, ajungi pe la poliție, plângi pe la secții sau pe la ușile prietenilor sau bunicilor sau ce faci? Te faci că nu ai pierdut banii de mâncare, pastile și plătit factura la net și curent și spui că n-ai luat tu portofelul și că maică-ta s-a senilizat și doar trăia senzația că ți-ar fi înmânat portofelul?
Eu te-aș întreba altceva. Te-ai gândit mult când ai scris întrebările alea sau asta nu prea face parte dintre prioritățile tale?
Sunteti cu adevarat comica, afisand aceasta atitudine.M-am amuzat putin simtind cum ma scuipati printre dinti in raspunsul dat(nu era nevoie sa raspundeti daca vi s-au parut intrebarile asa stupide, desi apreciez ca ati facut-o). Sunt simple intrebari, cred ca mai rele decat cele din categoria "Dragoste si sex"in care copilasi de 11, 12 ani au fantezii sexuale premature si le dau drumul pe acest site,nu pot fi. Sunt multe persoane care se feresc sa planga in public de obicei,desi de cateva ori au fost fortati de imprejurari(am crezut ca se intelege si de aceea nu am specificat).Nu era nevoie sa imi dati exemplu in care sa ma puneti pe mine,sau cazul in care unul dintre parinti ar muri,caci pot sa stau la orfelinat,sa nu imi cunosc familia,sau sa fiu singura,si nu aveti de unde sa stiti asta(Doamne fereste sa fi crescut acolo!). In ambele exemple pe care mi le-ati dat sesizez o usoara batjocura adresa mea, crezand ca e posibil sa ma credeti inferioara din punct de vedere intelectual(si probabil sunt,fata de dumneavoastra,luand in considerare diferenta de varsta)si inconstienta de ceea ce spun.S-ar putea, nu am gandit pe moment,dar va asigur ca nu sunt asa cum probabil- si nu incerc sa va acuz de nimic,este doar ceea ce am simtit citindu-va randurile-ma credeti dumneavoastra(o proasta care nu are treaba si sta pe TPU, umpland siteul cu intrebari aiurea, pe care nu le gandeste deloc).
Sunt multi oameni care de frica sa nu fie judecati drept "slabi", sau "plangaciosi", prefera sa isi asunda sentimentele.Este foarte ok sa iti exprimi sentimentele si trairile,si sunt constienta de lucrul acesta,numai ca am specificat in intrebare cum ca... unii dintre noi catalogam apropiatii nostri dupa reactiile nervoase pe care le au,fara sa ne gandim la ceea ce i-a determinat sa aiba o astfel de reactie(si cele mai des intalnite sunt plansul,tipatul,etc.-fiecare cum se manifesta-). Sunt de asemenea constienta ca toti avem momente dificile(unii chiar foarte multe intr-o perioada scurta de timp)si altii,pun la suflet si iau in nume personal orice li se zice, se simt raniti si judecati, au o sensibilitate mai mare. Poate ca nu m-am exprimat corect cu "de cate ori ati plans de la inceputul anului?"sau a fost ceva scris aiurea, la repezeala, voi edita intrebarea.Asa este,nimeni nu isi noteaza datele si orele cand plange,sau se simte rapus de suparare,dar oricine poate sa estimeze ca in general plange ca sa se descarce,sau din contra,plange excesiv,iar asta posibil sa nu fie in regula,caci depresia e o boala foarte des intalnita,la foarte multe persoane,si e dureros sa stii ca si-a luat zilele din pricina depresiei,la un moment dat(ca in cazul actorului Robin Williams). Multumesc, si o seara placuta, data viitoare ati putea fi ceva mai draguta, si nu neaparat ca ma simt afectata din cauza racelii cu care m-ati tratat, ci pentru starea dumneavoastra de spirit!Multa bafta!
Dacă tot am fost atât de comică, nu îmi rămâne decât să mă bucur pentru că te-am destins. Ai fost destul de crispată când mi-ai scris rândurile astea și îmi pare rău că ți-ai irosit timpul prețios ca să îmi dai niște explicații care oricum n-o să îmi folosească la nimic. Nu te-am scuipat în niciun fel, ci doar mi-am exprimat o părere care n-a fost pe gustul tău. E în regulă. Sunt genul de persoană care nu e pe gustul și pe placul multora, deci e perfect ok.
Să îți cauți grad de comparație, e nasol. Nu te mai compara cu alea de cincisprezece ani care încă dorm cu fotografia lui Elvis Presley sub pernă și visează sau au tot felul de fantezii erotice, după cum ai formulat singură. Faptul că am răspuns, a fost pentru că mi s-a părut „interesantă" formularea și am vrut să știu și pentru mai departe ce e în capul tău. Și am aflat prin prisma răspunsului tău ulterior. Eu mi-am făcut treaba, ți-ai făcut-o și tu. Asta nu înseamnă că suntem chit.
Când „crezi" că se înțelege, dar nu ești sigură și mai ales, când „crezi" dar nu ești singură pe o asemenea platformă, ar trebui să știi că e bine să fii exactă și să te gândești la aproape toate variantele de răspuns, chiar dacă tu deduci una, zece, douăzeci sau patruzeci și șapte de variante. Așa cred că ar fi mai ok, dar tu poți să crezi ce vrei, în definitiv.
Era o nevoie foarte mare, chiar, pentru că așa am putut un pic să îți atrag atenția și să te las să vezi și alte posibilități, alte situații și alte opțiuni. Omul are tendința să rămână acolo unde e și dacă și tu ești genul ăsta de om, șansele ca să înaintezi în ritmul ăsta sunt aproape nule. Rămâne să vezi singură dacă vrei să evoluezi sau să rămâi în stadiul melcului. Eu n-am o problemă cu ce vrei tu, dacă nu mă afectează pe mine. Dacă nu aș fi observat întrebările tale, nici n-aș fi știut că exiști pe planeta asta. E mai bine, e mai rău? Sau ți-e complet indiferent?
Într-adevăr, nu am de unde ști dacă ai fost la bordel, mănăstire sau orfelinat. Atât timp cât nu sunt eu părintele tău, nu am de ce să îmi asum eventualele tale traume. Cel mult, îți pot ține uneori companie când nu poți dormi sau te frâmântă ceva, dar să te repar sau să te vindec, niciodată și nu pentru că nu mi-aș dori, ci pentru că nu mi-e cu putință.
Chiar dacă ai fi superioară din punct de vedere intelectual și eu inferioară, tot m-aș înhăma la o discuție cu tine, pentru că eu, cea care ar fi sub nivelul tău, ar avea ce să învețe. Fie vorba între noi, ăia deștepți n-au ce să învețe de la proști, nu? Nu mi-am bătut joc de tine și te rog să nu trăiești cu impresia asta, pentru că e greșită și dacă nu ești convinsă, adu-mi argumente și le demontăm împreună, dacă situația o cere.
Nu e foarte ok să îți exprimi sentimentele, dacă o faci în fața unor persoane care nu te înțeleg, nu sunt la nivelul tău, sunt superficiali sau nu le pasă de tine. Te exprimi cum vrei tu, între patru pereți, cu familia și prietenii. Nu eu am făcut regulile și sunt multe care nici mie nu îmi convin, dar mă adaptez. Asta nu înseamnă că mă schimb. Rămân cum sunt, pentru că m-am clădit să mă plac, dar țin pentru mine ceea ce cred că ar deranja în exterior. Oamenii nu sunt dispuși să asculte și să învețe. Majoritatea sunt niște mici dictatori care cred că le știu pe toate. Dă-i prostului iluzia că-i mai bun decât tine și așa n-ai să ai probleme cu el. Dacă nu gândim înainte să deschidem gura, ne facem probleme singuri sau le mai facem și altora. Dacă un om devine isteric, are o problemă de suflet și e disperat sau suferă de mania persecuției, dar îi lipsește răbdarea de a așeza în fața ochilor toate motivele care l-au adus în starea respectivă. Unul mai cumpătat, mai calm, mai lucid, care se poate controla, are șanse să aducă un oarecare echilibru în cealaltă parte, dar doar cu acordul respectivei persoane. Cu forța nu se face mare lucru. A, ba da. Războaie și alte rahaturi. Dar dragostea se manifestă altfel. Nu prin țipete și plânsete și dacă vrei, vorbim și despre asta.
Dacă te-a deranjat formularea răspunsului meu, voi încerca să mă abțin de la a îți mai răspunde la eventualele întrebări pe care le vei mai posta. Eu nu am pierdut nimic, ba dimpotrivă, mi-a făcut plăcere să îți răspund din nou și nu în sensul sarcastic. Acordă atenție atunci când scrii ceva. Simte și gândește în același timp, ca să ai tot ce trebuie la îndemână. Dacă lipsește una din astea, răspunsurile sau întrebările sunt în doi peri și superficiale. Nu pe mulți îi interesează cu adevărat cum te simți tu sau ce gândești tu. Te-aș fi tratat cald, dacă aș fi interpretat altfel întrebarea ta, însă nu mi-ai dat toate informațiile, iar cele pe care mi le-ai dat, cum tocmai ai spus, au fost scrise la repezeală și aiurea, după cum ți-a fost exprimarea. Cuvântul înseamnă faptă, în cazul meu. Și eu am luat ceea ce ai scris de bun. Nu personal.
Îți doresc să ai parte de o noapte blândă cu tine.
"I believe that we all fall down sometimes." Toti plangem, toti avem momente de slabiciune. Si cel mai dur om din lume a plans macar o singura data in viata lui. Si mie imi place sa par mai dura, dar sunt foarte, dar foarte sensibila si pun orice la suflet. In public nu mai stiu daca am plans, poate cand eram mica, dar toti copii plang in public. Eu plang foarte des, ca plang de tristete, ca plang de bucurie, plang ca nu conteaza. Plansul nu ma face o persoana slaba si cine zice ca plansul e pentru persoanele slabe, se inseala amarnic. O zi buna sa ai!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
