Nu. Tocmai ca pot sa ma integrez in orice grup, am descoperit cat sacrificiu de sine si rabdare pentru mai nimic, inseamna asta si m-am retras. Integrarea e o munca care nu-mi mai da satisfactie. Asa ca am devenit creatoarea grupului personal in care a nu fi inteles usor e calitatea ceruta. Adica paradisul.
Da.Nu e vina lor.Pur si simplu am niste ganduri bolnave.Trebuie sa ma prefac mereu ca sunt normal.Mereu sunt intrebat la ce liceu vreau sa dau, ce vreau sa fac cand voi fi major...etc.Ce dracu' sa spun? Ca vreau sa omor jumatate din cretinii pe care ii cunosc si ma enerveaza acum? Ca am realizat cat de tampite sunt unele legi si ca nu vreau sa le respect?
Nu au ce ganduri sa inteleaga.Si nici nu cred ca vreau sa ma integrez intr-un grup.Cred ca este mai bine asa.Sa fiu singur. Oamenii sunt imprevizibil.Nu pot sa am incredere in nimeni.
Daca le-asi spune ce gandesc ar rade si ar crede ca glumesc in timp ce eu asi vorbi foarte serios.
Cred ca nu exista fiinta umana care sa nu se fi simtit la un moment dat in situatia de a fi neinteles.
Pot să mă integrez în grupuri fără probleme, doar că nu mă simt bine în ele tocmai pentru că am gânduri, aspecte despre viaţă, subiecte de discuţie complet diferite faţă de ceilalţi membri ai grupului. Şi decât să mă prefac că dau două flegme pe subiectele despre care discută ei, mai bine părăsesc grupul.
Da, si tocmai de aceea sunt distant de oameni in general. Pur si simplu nu sunt deschisi la alte perspective asupra lumii. Acestia raman inchisi in coconul lor.
Unii oameni sunt ciudati.
Da si eu sunt asa, am crezut ca sunt singurul care imi pun intrebari din astea cei cei de langa mine ma considera un ciudat Adevarul este ca cei ciudati sunt ei.
Mi-a fost teama sa pun intrebarea asta ca voi vi luat in ras
De ce sa radem? Doar mahalagii rad de treburi din astea. Sincer.
Stai linistit/a, totul se rezolva in timp.indiferent ca cineva rade asta inseaman ca este insensibil si sigur nu are de ce sa iti pese de o astfel de persoana.
Ai dreptate
Antisocial+mizantrop+sociopat+depresii+bipolar=produsul societatii.
yeah, i love me.
Pffffoai,de cate ori.Cred ca asa simtim la un m oment dat toti.Am simtit dar din fericire mi-a trecut pentru ca sunt optimista si am niste prieteni buni.Cat despre ce gandesc nu sunt inca sigura ca ma intelege complet cineva.Adica,daca lumea ar stii cu adevarat ce gandesc acum as fi la un spital de nebuni). Sper sa-ti gasesti pana la urma si tu pe cineva care sa te inteleaga.
Toti trecem prin asta mai devreme sau mai tarziu. Uneori depinde si de mediul in care traim, de oamenii cu care interactionam. Se poate sa nu ne intelegem nici noi propriile ganduri. Important este sa nu dam atentie acestui sentiment si sa fim optimisti.
Prietenii te pot ajuta pana la un anumit punct, de acolo deja numai tu poti sa te ajuti.
E ceva normal si eu am patit de multe ori, dar trebuie sa te adaptezi, maiales daca va trebui sa stai in acel grup o vreme...Incearca sa arati ca te intereseaza despre ce vorbesc ei acolo si ca ii intelegi , sau fa-i pe ei sa te inteleaga.Bafta.
O,ad.cand am venit in locul unde locuiesc acum mi s-a intamplat.dar acum lucrurile stau total diferit.sunt presedintele elevilor pe scoala.peste 50 la suta din copii au votat pentru mine.as putea spune ca acum fac parte din toate grupurile acum☻
De multe ori se intampla sa fie doar o bariera de comunicare sau o compatibilitate scazuta( in raport cu grupul de apartenenta sau cu interlocutorul).
Din punct de vedere al integrarii sociale( aparteneta la grup)-acest aspect depinde foarte mult de caracteristicile individuale, de varsta, sex, cultura, religie etc., insa asa cum Maslow a concluzionat inca din secolul trecut(vezi piramida lui Maslow-treapta 3)nimeni nu poate să se realizeze ca persoană fără a fi dorit şi acceptat de către celelalte fiinţe omeneşti. Aici sunt incluse nevoia de prietenie, familie, apartenenţă la un grup, sau de implicare într-o relaţie intima non-sexuală.
Da eu patesc asta de cativa ani si nu stiu cum sa fac sa fiu vorbareata si tupeista.