În prezent trec printr-o situație de genul
Pai ce sa fac, ies mai des în oraș, încerc să mă relaxez puțin
Asta este, e doar un moment nu sfârșitul lumii
Am mai avut parte de experiențe nasoale toate trec într-un final
Pai nimic nu are sens in acest univers nici existenta noastra sau a universului nu au sens,scop, noi dam un sens, scop existentei noastre, ne mintim ca va fi mai bine, avem sperante, asa am evoluat ca specie, daca am accepta realitatea ne-am sinucide in grup, am avut si ganduri de astea dar au trecut, toate trec cu timpul, traieste prezentul
Da am fost depresivă si cand am inceput sa dau peste anumite greutăți,pierderi,dezamăgiri, suferințe am fost de multe ori pe cale sa cedez.Dar nu am facut-o, ceva din mintea si sufletul meu imi spunea ca se mai poate ceva, ca nu e totul chiar asa nasol, ca sunt alti in situatii si mai grele si mi-am revenit.
Da,cand aveam starile alea nu as fi facut nimic,nu as fi vrut sa exist pur si simplu.
Sunt tot aici,putin mai rece,putin mai cald,depinde de zi, de moment, de oamenii din jurul meu, ce-i drept viata mi se pare foarte frumoasa si grea in acelasi timp.
Pun mai mult pret pe timpul pe care il am ca e o sursa limitata si daca stai si iti plangi de mila, nu se rezolva de la sine problemele.Imi pasa mai putin ce cred ceilalti,dar incerc sa nu fiu nici javra,sa imi pese doar de mine, caut un echilibru.
O mare parte din rezolvare e sa faci, orice, dar sa faci ceva ca mintea trebuie fie mereu activa, ca sa obosesti si sa te odihnesti si sa intri intr-un ritm normal de viata.
Cam asa e depresia pentru cei ce nu stiu ce inseamna :
https://www.youtube.com/watch?v=AdGqbLfMvlg&bpctr=1590514334
Am zile in care mi se pare ca pot sa mut munti,mi se pare ca orice e posibil cu ambitie,poti sa inveti orice de la zero,dar e nevoie de mult timp sa fii bun in ce faci.
Mi-am dat seama ca viata nu e asa lunga cum ni se pare cateodata,ca viata sta in loc, lucrurile se schimba, oamenii se schimba si vreau sa fiu pregatit cand lumea se va schimba, nu vreau sa raman in urma.
Cred ca daca ai o astfel de problema, poti sa faci doua lucruri:
1)ceri ajutorul celorlalti, accepti cine esti si mergi mai departe
2)iti rezolvi singur problemele,ceri ajutorul doar daca e nevoie si mergi mai departe.
Eu prefer varianta a doua pentru ca oamenii cand te vad slab,la pamant,atunci te lovesc cel mai tare si fara mila,dar am cerut si ajutorul oamenilor in care am putut avea incredere.
Am momente cand ma mai enervez pe lucruri simple sau imi amintesc de ceva ce m-a suparat candva,apoi am un moment din asta in care dau refresh si imi spun mie ca vreau ca totul sa fie bine,pe oricine am suparat sper sa ma ierte,oricine m-a suparat il iert,orice situatie imi va aparea in cale voi incerca sa o rezolv civilizat,fara supararari,las ego-ul de o parte si realizez ca suntem doar oameni si gresim,atata timp cat sunt sanatos pot sa imi schimb soarta, nu e nimic batut in cuie.
Plus ca am invatat umilinta, privesc orice om ca pe un om care isi aduce aportul la sistem, asa defect cum e el, iar daca fiecare isi joaca rolul cum trebuie lucrurile se vor schimba in bine.Nu e niciodata totul perfect,nu traim intr-o lume utopica,dar atata timp cat imi bate inima in piept,pot sa schimb ceva,sa evoluez,sa fiu mai mult decat am fost,mai bun,mai pasionat,mai rapid,mai eficient in tot ce fac.
Deci se poate sa treci peste,dar de multe ori ai nevoie de un ajutor si nu trebuie sa-ti fie rusine sa ceri ajutorul si trebuie sa vrei sa schimbi ceva.
Suicidul e mizerabil,imi placea si mie sa cred ca oamenii suicidali sunt suferinzi si emotionali si sensibili si prinsi intr-un moment al vietii,dar daca ai comis-o, ai comis-o, nu ti-a pasat decat de tine. Exista mereu solutii, dar unii in loc sa caute solutii, isi creeaza mai multe probleme.Cu propria lor minte.
Suntem bolnavi toti intr-o anumita masura oricum, era o vorba "Cine se crede sanatos e de fapt cel mai bolnav" :))
Nu ma pot autodistruge, trebuie sa las cursul vietii sa mearga mai departe pana ajung sa mor din cauze obisnuite. Unicul lucru care mi-l doresc e sa nu mor in chin. Perioade grele au fost dar s-au dus
La sinucidere nu m-am gandit niciodata, dar perioade dificile sau disperate, am avut destule in viata mea.
Un proverb romanesc spune: "ce nu te omoara, te face mai puternic!"
Daca esti un om echilibrat, sanatos la cap si trup, poti trece peste toate, indiferent cate palme primesti de la soarta.
Inveti din greseli, te corectezi si nu le mai repeti, ca data viitoare sa nu mai ajungi in aceeasi situatie.
lilith16 întreabă:
Lary_Lary_Habby_ întreabă: