Aţi vrut vreodată să vă sinucideţi? 
Ştiu că e o întrebare ciudată, dar unii oameni vor aşa ceva.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Inveti din greseli si mergi mai departe, cel mai tare m-a durut cand am iubit prima oara in rest am pierdut banii fara numar aiurea, suferinta ma dor ochii, maseaua de minte, uni o duc mai greu nu, asta e viata un iad din care e bine sa ramai ca una ai
Răspunde
Răspunde
Fii serioasa. Ce tot zici? Parca toti ceilalti care raspund la intrebarea asta nu stiu ca tu vrei sa iti spui parerea despre ce te deranjeaza si incerci sa fii cea "afectata".
Te-ai sinucide? Stii ce inseamna asta cu adevarat? Ai avea tupeul sa te tai? Ai avea? Ai avea tupeu sa vezi cum tasneste sangele din tine? Nu prea cred.
Oh, fac ce vreau cu mine. 
Aş vrea să-ţi omor scumpetea de G.
De ce urasti femeile? As vrea sa vad cum ai putea sa clatini macar putin stalpul iubirii mele de fier ce o port ^_^
Îl clatin eu. :/ Dmne... O zi mai proastă, nici că se putea.
Din ce ai zis deduc ca ai o poveste ce ar trebui spusa si incerci sa te convingi pe zi ce trece de anumite lucruri pe care tu le consideri acum ca asa sunt. Si iti sustii aceasta parere.
Pai tocmai ce am venit de la masa si am trecut pe acolo. Crede-ma, nu este locul ideal unde ar vrea sa stea cineva uman cateva minute.
În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.
Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.
Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.
Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...
Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.
Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...
Nu am vrut niciodata.
Am vazut si eu in stiri si in ziare ca unii oameni au facut asta din diverse probleme datorita situatiei financiare,jocurilor de noroc, ca au suferit din dragoste si altele dar nici tu si nici altcineva nu ar trebui sa faca asta, persoanele care tin la tine ar suferi mult si ti-ar simti mult lipsa nu merita.
Indiferent de ce probleme ai avea se poate rezolva cu ajutorul familiei, prietenilor.
Doar o viata ai, traieste-o la maxim.
Toate cele bune.
NU.
Nici daca ar fi apocalipsa sau as avea vreo boala incurabila nu as face asta.
(Ca veni vorba de boli incurabile)Gandeste-te la acei oameni cu leucemie, cancer, fara maini, fara picioare, paralizati, care merg in carucioare.Ei se lupta sa traiasca si tu care esti intreaga si din nu stiu ce motiv prostesc si copilaresc vrei sa iti iei viata.
Si mai gandeste-te si la asta:Ai o singura viata 1. Nimeni nu ti-ar mai putea-o da inapoi.
*Si cred ca abia in momentul cand te vei vedea cu sfoara in mana (sau ce fel vrei tu sa te sinucizi) vei sesiza ce urma sa faci. Sau poate chiar foarte tarziu cand mai ai putin si mori si nu mai poti da inapoi.
Cand vei creste mai mare te vei gandi la asta, adica la faptul ca la nu stiu cati ani, ti-a trecut prin cap ca ai vrea sa te sinucizi si vei incepe sa razi sau iti vei da un pumn.
*Mai vad pe la televizor tot felul de tam*iti care se sinucid din dragoste.Si imi vine sa merg la ei si sa le mai dau si eu bataie, asa morti cum sunt.
-Si daca vrei sa te omori din cauza unui baiat care e la n km distanta de tine iti trebuie neaparat un control la cap sau sa mergi la un psiholog. 
Crezi ca persoana respectiva ar face la fel pentru tine? 
Mda nu prea cred.
Daca nu stii sa faci fata unei "dragoste la distanta" da-o dq'.
-Acei oameni de care zici tu inca nu au realizat ca au avut o sansa la viata de care nu toata lume are parte- (Stii ca sunt si cupluri care se chinuie sa aiba un copil de ani intregi...si sunt multe exemplare de genul asta).
Stiu ca o data i-am zis mamei "Dar mai bine ma omor" si mi-a dat una peste gura.Cred ca ti-ar trebui si tie cateva articulatii de genul asta
*Stiu ce sa faci, uite-te pe youtube la filmulete cu oameni care isi iau viata si iti va trece acest gand murdar, ar fi bine sa si ramai cu imaginea aia in minte ceva timp, sa te sperie.
Dar nu cred ca vrei caci vei ramane cu traume.
*Si gandeste-te la persoanele dragi pe carora le vei aduce suferinta.
*Din cate stiu ajungi si in iad (cu toate ca nu cred in d-astea) de la fapte dintr-astea.
*N-ai sa faci niciun bine nimanui, nici macar tie daca vei face asta.
PEACE
Niciodată! În schimb încerc ca cei care au tendinţe să-i ajut, dacă pot!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
