Atunci cand esti trist din cauza ca ai o ruda bolnava, ca te-ai certat cu cineva, ca te-ai despartit de cineva, ca ai fost dezamagit sau orice altceva si oamenii din jurul tau sunt fericiti si râd si te tin la povesti ii consideri pe acei oameni neintelegatori si astepti ca cineva sa te inteleaga? Ai impresia atunci ca acei oameni sunt veseli ca esti tu trist si simti ca nimeni nu iti intelege suferintele si gandurile tale complicate? Ce faci in astfel de momente?

Am inceput sa nu prea mai imi pese, si nu ma mai supar din orice, o sa ma supar decat daca nu reusesc sa fac ceva ce imi propun, adica daca nu reusesc sa imi indeplinesc visele, in rest am inceput sa fiu cam imun la toate celelalte lucruri.

Nimic, ascult muzica

De ce sa vrei sa fii ascultat si sa ii deprimi pe altii cand poti sa-i asculti tu si sa te faca ei fericit...

De ce crezi ca lumea se invarte doar in jurul tau? prietene daca ai nevoie de o consiliere pshihologica du-te la un medic specializat (se pare ca ar cam trebui) si lasa-i pe ceilalti sa isi traiasca viata... suferintele, gandurile nu vin din exterior ci din interior, din subconstient, acolo ar trebui sa lucrezi putin

Nu, nu astept sa se puna pe bocit cu mine sau sa-mi inteleaga suferinta - astea sunt problemele mele si eu trebuie sa le rezolv.


N-am nevoie de clisee pentru consolare si nici nu-mi place sa-mi disec sentimentele, nici cu tanti de la magazin si nici cu prieteni apropiati.



Imi schimb destul de repede dispozitia in preajma oamenilor mai ales daca acestia sunt veseli, au un impact pozitiv asupra mea si imi las problemele pentru acasa.