Nu sunt comparabile cele 2 situații. Viața e scurtă însă nu atât de scurtă precum ai aștepta un tren să te lovească. De asemenea viața îți oferă mult mai multe oportunități decât o șină de tren. Normal că trebuie trăită căci dacă nu o trăiești murind acum sau mai încolo va fi fix același lucru, deci ești degeaba. Una e să aștepți un tren ce va veni peste 7 zile și alta să aștepți un tren ce vine peste 15 minute să dea peste tine.
Tu nu pricepi că în 15 minute nu ai timp să faci nimic iar în 7 zile ai timp să faci cât nu ai făcut tu o viață din lene și comoditate?
De ce nu te sinucizi dacă după tine e același lucru? Explică asta.
Cum să nu crezi în timp dar totuși te uiți la ceas și spui că îți dă șansa să trăiești mai departe? Te contrazici.
Un om care trăiește ca tine trăiește degeaba. Tu trăiești ca să fii fericit și poți fi fericit doar fără să te gândești atâta la ceea ce va urma peste zeci de ani. Până atunci ai multe de făcut, de experimentat. Însă dacă nu experimentezi nimic chiar că totul e degeaba. Ai un motiv pentru care ți-e frică. Nu e o frică rațională căci tot acolo se va ajunge din punctul tău de vedere dar nu ar fi mai bine să îți curmezi suferința decât să stai în ea până oricum va veni timpul care ți-o va curma(într-un fel sau altul în funcție de circumstanțe)? Fii fericit măcar că ai șansa să trăiești bine, alții sunt paralizați, alții chiar că nu au speranțe de la viață. Ce vei atinge tu în viață nu va ține o veșnicie dar merită pentru că ai ajuns acolo asemeni unei funcții Dirac. E abstract ce zic eu aici și nu mulți ajung la forma asta abstractă însă merită chiar și să te bucuri de fiecare lucru și să îl simți la intensitate maximă căci viața e un dar limitat însă mult prea frumos ca să îl tratezi astfel. Eu nu am cum să îți modific percepția despre viață însă tu vei ajunge mai târziu să regreți că încă de tânăr ai așteptat ca timpul să treacă și te-ai gândit într-una la momentul decisiv fără să faci ceva cu viața ta. Asta o să ducă la lipsă de amintiri și experiențe de care să te bucuri la bătrânețe și vor fi niște momente extrem de întunecate în viața ta, cele dinaintea morții.
E și scurta și lungă. Cehov a murit la 40 de ani si totusi a apucat să facă lucruri extraordinare. Era mai bine dacă aștepta să moară?
Viata este limitată. Dar atat cat vrea Dumnezeu. Dacă el vrea, poti sa trăiesti 20, 50, 80 de ani.
Asta nu inseamna ca din momentul in care realizam ca suntem datori cu o moarte, intrăm in depresie, si începem să plângem. De ce? Daca ăsta este cursul vietii, de ce sa ne împotrivim?
Ne nastem, crestem, dam si noi viata la randul nostru si murim. Asta e realitatea, chiar dacă încercăm noi sa ne ascundem. De Dumnezeu nu avem cum sa fugim. Sa trăim frumos aici ca sa fie si dincolo la fel.
Nu mai gândi negativ. Nu iti face bine.
Cand spui ca Dumnezeu decide cat trăim suna ca si cum ar sta cu, cutitul langa noi. Eu cred ca El nu isi doreste sa murim. Nu asta e ciclul vietii din punctul meu de vedere. Eu cred in eternitate dar nu in viata de dupa moarte. Moartea omenească e doar una temporară. Adevarata moarte va exista cand Pământul va fi curatit, iar pleava separată de grâu.
Parerea mea e ca cei care-ti spun ca viata-i scurta si-ti spun ei cum sa ti-o traiesti, e stupid. Cu atat mai mult ai vrea ca tu sa iei deciziile ce tine de soarta ta, daca chiar asa-i scurta cum ei zic.
Daca-ti dau un sfat, atunci e ok. Il asculti, il analizezi si singur decizi cum procedezi in continuare.
AlexandraAle121 întreabă: