Aveti bunici sau strabunici, care au fost intemnitati in lagarele rusesti, in Al doilea Razboi Mondial?
Daca da, v-au povestit despre experientele lor?
Ordonare:
După relevanţă
Da, rude apropiate.
Că s-au umplut de păuchi, că șobolanii erau o delicatesă când îi prindeau, că rușii din jur erau ca din poveștile cu Ștefan cel Mare de înapoiați, că la infirmeria lagărului era ca în Elveția la sanatoriu în comparație cu restul.
Răspunde
Cunosc o persoana apropiata mie care a avut pe tatăl sau, dar nu s-a mai întors niciodată. A fost declarat dispărut si nu mort. Macar ca murise.Colegii de suferință care s-au întors au spus despre el ca a fost luat de la munca, pentru ca căzuse de epuizare, si împreună cu alții ca el au fost îngropați de vii. Nu se cheltuia cu ei ca sa ii vindece.
Incredibil.
Multumesc frumos pentru raspuns
Răspunde Doresc sa mai adaug ceva. Totul este adevărat. Persoana in cauza a mai avut un frate mai mare care murise la vârstă de câteva luni. Când ea se nascuse, tatăl ei era pe front. Nu a vazut-o niciodată, in schimb aflase ca se născuse de la un consătean care fusese in permisie acasă. In lagăr când s-a văzut bolnav si epuizat, știind ce soarta il așteaptă, a decojit coaja de pe un arbore verde si a scris o scrisoare sotiei după care a răsucit acea coja, a legat-o cu o sfoara si a dat-o colegilor care erau cu el. După ce s-au liberat din lagăr, un coleg de a lui, macar ca nu era din localitate cu el, a vizitat-o pe sotia lui si i-a dat scrisoarea. Pe acea coaja de arbore era scrise următoarele către sotie: Eu ma duc la Lalu si ma voi mângâia alaturi de el, tu ramai cu Ridica si mângâie-te alaturi de ea. Lalu era băiețelul lui care murise, iar Ridica fata care i se născuse, dar pe care nu o văzuse. Plang oridecateori îmi amintesc aceste întâmplări adevărate.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
