Am să bănuiesc că prima variantă este una ipotetică în care mi se garantează că ajung la 60 de ani chiar dacă am respectivul stil de viață.
Bineînțeles că aș alege prima variantă, mai ales că pot decide eu de ce anume să fac exces, nu stabilește altcineva regulile.
Eu abia ce am trăit 20 de ani și mi se pare că am trăit totuși destul de mult, că-s 60 sau că-s 85, pentru mine tot aia e. Prefer o viață trăită cum vreau eu, chiar dacă mai scurtă, decât una trăită după reguli. Dacă o singură viață am la dispoziție, de ce să mă complic?
Am ales deja varianta 2 de foarte mult timp.
Dar nu e pâna la 85, ci de la 89 în sus.
Ba da înseamnă. Nu as putea dori sa mananc ceva ce-mi face rau. Ratiunea e mai puternica decat gustul si ea decide ceea ce vreau.
Varianta a 2-a, desi ar trebui sa fi mai explicit cu "anumtie diete alimentare". Excesul nu e bun, dar e bine sa incerci lucruri noi, chiar si din punct de vedere culinar.
Aleg varianta 2 - pana la 85 de ani.
Cum nu am fumat niciodata, nu consum alcool, sunt foarte atenta la ce mananc si nu fac excese, as putea atinge 85-ul, nu? Asta daca nu mi se intampla vreun accident de masina, avion sau vreun pui de cancer.
Daca ar fi sa aleg dintre cele 2, nefiind alta varianta, as alege varianta 2, deoarece ma regasesc in proportie de 80%. De cand ma stiu am avut probleme cu greutatea deci am fost invatat ce sa mananc si cum sa mananc, acum nu mai este o problema. Am fumat ca toti oamenii, dar la mine nu a devenit un obicei sau dependenta, am baut ca toti oamenii dar pur si simplu nu vad de ce as exagera, practic prima varianta este pentru oamenii cu probleme. Cred ca am argumentat indeajuns.
E destul pana la 60. Dupa si asa nu mai faci nimic, macar sa te distrezi pana atunci.
Crezi că o să mai spui același lucru când o să împlinești 58? ))
Clar am apoi destula vreme sa traiesc fara excese dincolo