In realitate nu cred ca am dusmani, nici nu vad motivul de ce as avea dusmani acolo, ca m-au vorbit x si y de rau vreodata mi se rupe carasu' de ei. Pe net in schimb pe anumite platforme sportive agitam spiritele, m-ar fi ars pe rug daca aveau ocazia la cat i-am traumatizat ani de zile.
Cat despre conflicte, incerc sa stau departe de ele pentru ca sunt destul de impulsiv si nu vreau sa degenereze lucrurile, incerc cat se poate de omeneste sa le inchei cu vorba buna, daca nu se poate...le rezolvi cum poti.
Ba si mie imi place fotbalul, acum nu mai urmaresc ca inainte, dar inainte eram pasionat si eu, dar niciodata nu am inteles cearta dintre suporteri. Aveam niste colegi la munca, si-ar fi luat gatu cand vorbeau de fotbal.
Asa e cel mai bine, sa le rezolvi prin discutie, daca se poate discuta, daca e o persoana violenta, e bine sa stii sa te aperi.
Sa intorci celalalt obraz suna placut si as vrea sa pot sa o fac, dar sunt persoane care intrec masura si nu stiu daca sunt capabil sa o fac cu oricine, dar in general sunt de acord ca e bine sa eviti conflictele, chiar, culmea, chiar si atunci cand ai dreptate.
Ehh...fotbalul naste orgolii si tensiuni pentru ca se bazeaza pe rivalitati, rivalitatea e motorul competitiei in general, asta il face palpitant, intervine oftica, subiectivismul sa-ti aperi ''curtea''. Dar aici nu era neaparat vorba despre fotbal ci despre conflictele din viata de zi cu.
Am inteles. Asa e si sportul asta, ca o sabie cu doua taisuri, vine cu bune si rele.
In continuare, sustin ca nu mai exista dusmani (: atat timp cat nu faci parte dintr-un clan de mafie sau ceva.
Ha ha. Pare că vrei să induci în eroare, că noi nu suntem destul de importanți încât să avem dușmani. Orice om are. Pot fi și ascunși.
Si... cum se manifesta acesti dusmani?
Eu, R€ina? Imi scapa ceva...
Daca vad un dusman, il... il imbratisez ^_^
Până moare... De drag ^^
Nu îți scapă nimic niciodată.
Hmmm. Eu tot cred ca imi scapa ceva. Dar oare ce...
Nu moare nimeni pe tura mea. Doar joia.
Dar ce lucrezi?
La ceva ce se termina cu *inatorul.
Terminatorul? Ești un belit.
Nu... erau lucrurile la care lucra Dr. Doofenshmirtz
Dușmani poate e cam mult spus. Ura sau invidia altor oameni nu am cum să o gestionez să și-o gestioneze singuri, pe mine nu mă interesează. Invidia pe care o simt eu, că ură nu prea simt, vine și trece. Aia e, mai invidiez și eu actorii ăștia milionari csf.
Conflict, depinde, uneori mă enervez și eu, alteori prefer să îmi văd de ale mele.
Cum gestionezi, adica cum reactionezi la ce energie iti transmit astfel de oameni.
Încerc să nu las energía transmisa de alți oameni să mă influențeze. Oameni neapropiați*
Cand am mai avut câte un conflict am avut tendinta sa ma consum, apoi am incercat sa evit conflictele sa incerc sa evit oamenii care au probleme diverse si cauta sa fie răi cu altii. Eu cred ca răutățile altora vin din educație lor, frustrări, nesiguranță și nefericire. Dacă nu îi pòt schimba atunci am preferat sa ii evit si sa am o relație neutră cu ei acolo unde nu s-a putut să i scot de tot din viata mea
Nu cunosc sa fiu invidiata sau sa aiba ura cineva pe mine ca as simti.Dar daca ar fi asa ceva in viata mea as ignora.Eu intilnesc doar persoane sau identice mie cu calm si judecata sau personalitati care vor sa domine pe altii, ori o personalitate dominanta si care vrea sa iasa in evidenta nu prea gaseste nimic de invidiat la unul care sta in banca lui ca si mine.
Nu știu dacă am dușmani și dacă am nu-i judec îi las pe absolut toți pe mâna lui nu îmi doresc raul nimănui.
Nu am dușmani și nu urăsc pe nimeni, chiar dacă am avut conflicte cu unii oameni.
Orice om care incearca sa faca ceva cu viata lui are parte de dusmani si invidie.
Daca apare un conflict si am argumente sa pun persoana respectiva la punct si am ceva de castigat din asta, o fac, daca nu, ii ignor complet.
Cred că tăcerea și ignoranța sunt cheia. Uneori e greu să ignori, dar cu cât întorci spatele unui conflict cu atât suferi mai puțin și el se potolește.
O revoltă din ambele părți nu duce nicăieri. De aceea, cel mai bine e să taci și să lași pe celălalt să obosească pentru că, la un moment dat, va vedea că nu te afectează ceea ce spune și vei fi în câștig. Tot el se va frustra, va "arunca" în tine până va vedea cât de penibil este.
Invidia care duce la ură cred că este deja cea dusă la extrem.
De cele mai multe ori nici în "prieteni" nu e bine să îți pui toată încrederea. Lasă o fărâmă mică de scepticism, pentru a nu avea surprize mai târziu (nu vreau să generalizez, dar în ziua de astăzi fiecare își vede interesul propriu).