Singurul meu regret e ca nu am adoptat, in trecut, cand as fi putut usor obtine certificatul de a fi apta ca adoptator, doi copii, fetita si baietel, pe care mi I-as fi dorit enorm si I-as fi iubit cu toata fiinta mea.
In rest, viata mea e frumoasa, implinita si de succes!
Ye, vreo 2 asa. Iremediabile. Dar nu-i problema.
Momentan, da. Viata mea se indreapta unde vreau. Astept sa vad daca o apuca vreo criza de isterie.
Da. Am un singur regret. Dar pot sa traiesc si asa
Nu stiu daca viata mea e cum vreau eu sa fie. De fapt nu e. Locul meu este altundeva. Dar eu zic asta. Altii considera ca este asa cum trebuie sa fie.
Dar da. Un om poate sa isi faca viata cum vrea. Doar ca uitam asta de multe ori. Nu?
Am ajuns in punctul in care pot spune sincer ca nu mai am niciun regret. Toate intamplarile nefaste care s-au intamplat, au fost lectii de viata pentru mine. Datorita lor sunt persoana care sunt astazi.
Viata mea este buna, e loc si de mai bine dar pentru asta imi trebuie multa rabdare. ''Rabdare si tutun'', vorba unui prieten.
Nu, nu am regrete. Toate alegerile pe care le-am facut, le-am facut de bunavoie si pentru ca la momentul respectiv le-am considerat optiunea cea mai potrivita. Faptul ca mai tarziu s-au demonstrat a fi gresite, ei bine, la momentul luarii deciziei nu as fi avut cum sa stiu chestia asta. Timpul nu il poti da inapoi si unele lucruri pur si simplu nu ai cum sa le ghicesti dinainte. Din cauza asta, personal, regretul mi se pare o chestie inutila. Alegerile gresite pe care le-am facut prefer mai mult sa le tratez mai degraba ca niste invataturi de minte, decat ca regrete.
anonim_4396 întreabă: