Azi în drum spre muncă, în mașină, la radio auzisem despre cercetări făcute pe cupluri și somnul lor și spunea crainica de la radio că în urma cercetărilor s-a aflat că ar fi mult mai calitativ somnul în cuplu, ca gen dacă 2 parteneri dorm în același pat decât separat și că la nivel de hormoni și neurotransmițători se secretă mult mai bine cei ai fericirii și stării de bine, la fel, dacă cuplurile dorm împreună și că practic ciclurile de somn se asemuiesc.
De asemenea mai zicea că s-a constatat că la cuplurile care sumt super sudate și bine și dorm tot împreună, inimile tind să bată în același ritm la unison.
Voi ce credeți despre astea? Chiar credeți că așa stau lucrurile? Adică atunci oamenii singuri ce fac? Și de făcut ca de făcut, că-și pot accepta soarta și aia e. Însă dacă studiul ar fi pe bune, nu credeți că e discriminator așa la nivel de Univers, de Cosmos, de viață?! Pentru că hai să fim serioși, nu toți oamenii pot avea un partener, din n motive (motivele sunt la fiecare personale și fiecare are dreptul să-și aleagă o viață, deci nu-mi dezbateți prostiile cu "e vina ta", "tu-ți faci soarta", la mine nu ține).
Ce vreau să transmit e că, dacă studiul e pe bune, atunci eu ca și om trebuie să accept să fiu non-stop cu cineva doar pentru ca să am un somn mai calitativ?! Sau invers, eu nu pot avea și singurătatea sau independența, dar și somnul acela calitativ?
Și asta merge mai departe, deoarece tot așa mai auzisem și de studiile cu singurătatea. Că oamenii singuri tind să se îmbolnăvească mai repede, însă mi se pare și o prostie, dar și o nedreptate față de viață, dacă nu e o prostie.
Adică ce vreau să întreb. De fapt un om să înțeleg că nu le poate avea astfel pe toate în viață?! Adică dacă eu doresc să stau singură și să nu mă afiliez nimănui, înseamnă că pierd ori un somn mai calitativ, ori o sănătate mai strong, iar dacă le doresc pe astea, trebuie astfel să mă afiliez cuiva și să renunț la mine, valorile mele, timpul meu, spațiul meu, dar mai ales la părerile mele și eul meu pentru acel, acei cineva?
Dacă așa stau lucrurile, nu vi se pare o prostie viața asta?
Voi ce alegeți în final?
Ordonare:
După relevanţă
Absolut tot ce percpem este o creatie propie a creierului, realitatea este o creatie a creierului, toate cele 5 simturi sunt creati fictive ale creierului, starea ta de spirit se datoreaza unor droguri din creierul tau =dopamina, serotina, oxitocina, endrofine =faptul ca iubesti este o iluzie a creierului, de exemplu dopamina din creierul meu vine eliminata rapid de asta nu am motivatie deloc si ma plictiseste totul groaznic, eu vad pe propia mea piele ce inseamna lipsa unui neurotransmiţător
Răspunde
" Însă dacă studiul ar fi pe bune, nu credeți că e discriminator așa la nivel de Univers, de Cosmos, de viață?! "
Nu, ca fiecare alegem daca vrem sa fim singuri sau nu. Nu te obliga nimeni sa stai tu singura toata viata.
" Ce vreau să transmit e că, dacă studiul e pe bune, atunci eu ca și om trebuie să accept să fiu non-stop cu cineva doar pentru ca să am un somn mai calitativ?! Sau invers, eu nu pot avea și singurătatea sau independența, dar și somnul acela calitativ? "
Ai probleme cu somnul? Si eu sunt singur dar sa stii ca dorm excelent in fiecare noapte. Adica eu unul nu pun atata baza pe ce zic unii cercetatori (si nici nu ma intereseaza) cat timp ma simt bine.
" Că oamenii singuri tind să se îmbolnăvească mai repede, însă mi se pare și o prostie, dar și o nedreptate față de viață, dacă nu e o prostie (...) De fapt un om să înțeleg că nu le poate avea astfel pe toate în viață?! (...) Dacă așa stau lucrurile, nu vi se pare o prostie viața asta? "
Cearta-te cu cea care a decis sa fie singura 
Ah pardon, tu stiu ca dai vina pe soarta si pe Dumnezeu ca nu ti-ai gasit pe nimeni 
In viata este posibil sa le ai pe toate dar niciodata pe toate in acelasi timp. Constant pierdem ceva ca sa castigam altceva ori sacrificam de la bun inceput ceva pe termen lung sau nedeterminat ca sa obtinet alt lucru in schimb. Nu as considera neaparat o prostie viata, ci mai degraba un curs pe care nu il poti intelege atunci cand nu iti gasesti locul sau nu iti gasesti nici un scop.
Eu am ales clar să fiu alone, dar doar pentru că știu că nu suport oamenii și mi se taie în majoritatea timpului de ei. Rari au fost oamenii cu care chiar am rezonat și m-am simțit safe lângă ei. Așa că Nu știu de ce soartă vorbești tu, dar mie oricum îmi face mare plăcere să stau singură, indiferent cine a contribuit mai mult la singurătatea mea (că eu cu alegerea sau soarta cu a mă face așa "diferită, ciudată, solitară, sălbatică"
Chiar recomand apropo de asta filmul de pe Netflix "Acolo unde cântă racii." E și carte, dar deocamdată eu am văzut decât filmul, ca să vezi despre ce vorbesc prin "plăcerea de a fi singur" dar și "plăcerea de te simți bine singur" ) Nu de alta, dar chiar m-am regăsit enorm în personajul acelui film doar că eu nu am cum să fiu fata mlaștinii, pot fi doar fata câmpiei ) deci nu toți oamenii se simt rău singuri, să știi, iar deși acela a fost doar un film, eu una am încrederea deplină, că Dumnezeu totuși există și nu lasă pe nimeni, anume că și cel mai singur om de pe pământ se poate descurca.
Cât de aceste alegeri de care spui tu, exact asta am observat și eu, de aici și întrebarea, că, oricum ar fi în viață nu le poți avea pe toate. Dacă ești sociabil și vorbești mult și ești înconjurat de oameni, aia e, îți accepți și soarta aia, dar o să zici "pa-pa" timpului acordat ție, mă refer doar la tine cu tine (gen să te ocupi de tine, stând pur și simplu doar tu cu tine) la fel și invers, dacă ai acest privilegiu, tinzi să devii prea axat pe tine și egocentrist și individualist încât pur și simplu pierzi oameni deoarece stilul tău de om sălbatic și solitar, nu se va mai pupa cu al nimănui și așa ori pierzi ceva, ori câștigi altceva. Dar mna, tot mi se pare trist dacă doar oamenii "cuplați" cum zic tinerii ăștia au mai mult de câștigat, nu crezi?! )
P. S. Eu sunt exemplu viu pentru care știu că totul e o prostie, pentru că dacă era așa, eu ar fi trebuit să am insomnii zilnice și să dorm iepurește după studiul lor dacă am tot rămas singură pe lume ) și nimic nu e adevărat. Eu una dorm peste 8 ore pe noaptea sau pe zi când nu muncesc (cum sunt weekendurile, în weekenduri pot dormi până chiar și la 12 ore pe zi și o fac liniștită, deși am observat că oamenii mă mai judecă și pentru asta) iar când muncesc tocmai că de aceea și întârzii la work (de altfel de aia nici nu am prea putut să plec de acasă și să-mi iau un job pentru că depind de ai mei cu trezitul dimineața și, bine, chiar dacă acum mă mai trezesc și eu, totuși mă simt mai safe acasă că știu că mă trezește mama dimi, și nu risc să dorm până la prânz și să mă fac de râs la work) și deci nu mă prea pot trezi, pentru că dacă dorm sub 8 ore, nu aud ceasul pentru că am tocmai un somn prea profund. Cred că, nu există om cu somn mai profund ca al meu în lumea asta. Se poate veni și cu bormașina, drujba lângă patul meu că o dată ce m-am pus pe somn, gata sunt, dusă pe altă lume.
Deci e o prostie teoria lor. Tocmai de aia am pus întrebarea să văd oamenii de pe aici ce părere au, că mie una mi se pare exagerată teoria lor. Și adică eu studiez psihologia și chiar sunt fiartă mai nou pe studii, mi se par mult mai interesante studiile, atât din medicină, cât și din zona asta de neuroștiințe și psihologie, sociologie, decât teoriile vechi fără cercetări mai aprofundate în spate. Dar cu toate acestea, mi s-a părut aberant studiul ăsta.
Răspunde
In primul rand tu sincer chiar denoti ipocrizie. Nu m-am luat pana acum de tine la modul asta personal dar sari calul. " Nu știu de ce soartă vorbești tu " ai dat N raspunsuri in care ai spus ca asta ti-a fost tie soarta si ca asa a decis Dumnezeu sa fii singura.
In al doilea rand, din toate intrebarile si raspunsurile tale pe TPU, absolut toate fara exceptie denota faptul ca regreti singuratatea in care te afli si ii invidiezi pe cei cu relatii fericite. Spui ca esti fericita singura si ca esti multumita asa dar mereu dai dovada de faptul ca minti in treaba asta. Intrebarile tale se contrazic cu raspunsurile. Te invarti incontinuu pe TPU in jurul relatiilor si al singuratatii tale deci e clar ca numai la asta te gandesti zi de zi. Tu probabil te chinui sa te minti singura ca de fapt esti ok asa cum esti dar nu reusesti sa te impaci cu ideea de tot deschizi subiecte pe tema relatiilor si al singuratatii tale. Si NU, nu asa am inteles eu ci asta este mesajul pe care TU il transmiti prin intermediul intrebarilor si al raspunsurilor tale. Intreaba alti 10 utilizatori de pe aici daca am sau nu dreptate cu ce ti-am zis acum si o sa te convingi singura. P.S: Vino te rog cu un raspuns scurt si concis ca nu o sa am timpul si rabdarea necesara sa mai citesc alt roman de 7000 de cuvinte si s-ar putea sa-i dau skip instant.
Nu tu ai ales celibatul sau cum se cheamă la femei, doar îți accepți soarta. Dar doar pana când îți vei găsi iubirea vieții tale, apoi vei avea o schimbare de mentalitate radicala. Nimeni nu-și programează și își caută disperat perechea, doar se întâmplă conexiunea cu cel potrivit tie. La fel și în cazul meu, eram single, dar nu era o alegere, pana am întâlnit pe cea care urma sa devina partenera mea de viata. Ne-am îndrăgostit lulea, și uite asa ne împărțim de atunci hormonii fericirii în fiecare seara.
Cheers
Nu mai asculta studiile, undele din ele sunt chiar non-sens, important este sa dormi, nu contează unde si cu cine ești in pat, că doar nu doarme respectivul/respectiva pentru tine. Deci stai liniștită, faptul ca dormi singură nu îți va afecta calitatea somnului, din contra, cred ca mai bine dormi singură, ca nu te deranjează nimeni cu sforăitul sau treziri nocturne
Păi deci da, asta spun și eu, că mie una mi se pare super cozy așa să dorm singură în patul meu și să stau cum vreau eu în patul meu, fără să mă streseze cineva cu ceva (bine că stau și eu cu mama în casă și cu bunică-mea, dar nope de patul meu nu se apropie nimeni, mai ales că eu am și o obsesie cu microbii, dacă ți-aș povesti, probabil ți-ai face cruci ) ), însă mna, asta spun studiile, ce să mai. Deși aia cu inima deja mi se părea too much. Probabil vorbea de cuplurile de acum mii de ani, cercetătorii ăștia or fi găsit mașina timpului și din greșeală au aplicat testul pe cuplurile preistorice, cuplurile de azi nici inimi nu mai au, deci despre ce inimi vorbeau ăștia care bat la unison?!
De aia uneori când aud de studii de astea și după cică au găsit ei soluția la nu știu ce sau știu ei cum suntem noi și bla bla, mi se taie... Adevărul e că, oamenii nu mai sunt oameni de ceva vreme deci inimi nu mai au. Dacă ziceau ceva de orice altceva de la cupluri mai credeam, dar tocmai de aia am și reacționat așa când am auzit de "inimă".
Stai liniștită, fiecare are obsesiile lui cât despre partea cu inimile, cam ai dreptate din păcate, cu mici excepții, iubirea adevărată nu mai există, nimeni nu o mai caută in primul rând...toți vor altceva acum
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
