Azi în drum spre muncă, în mașină, la radio auzisem despre cercetări făcute pe cupluri și somnul lor și spunea crainica de la radio că în urma cercetărilor s-a aflat că ar fi mult mai calitativ somnul în cuplu, ca gen dacă 2 parteneri dorm în același pat decât separat și că la nivel de hormoni și neurotransmițători se secretă mult mai bine cei ai fericirii și stării de bine, la fel, dacă cuplurile dorm împreună și că practic ciclurile de somn se asemuiesc.
De asemenea mai zicea că s-a constatat că la cuplurile care sumt super sudate și bine și dorm tot împreună, inimile tind să bată în același ritm la unison.
Voi ce credeți despre astea? Chiar credeți că așa stau lucrurile? Adică atunci oamenii singuri ce fac? Și de făcut ca de făcut, că-și pot accepta soarta și aia e. Însă dacă studiul ar fi pe bune, nu credeți că e discriminator așa la nivel de Univers, de Cosmos, de viață?! Pentru că hai să fim serioși, nu toți oamenii pot avea un partener, din n motive (motivele sunt la fiecare personale și fiecare are dreptul să-și aleagă o viață, deci nu-mi dezbateți prostiile cu "e vina ta", "tu-ți faci soarta", la mine nu ține).
Ce vreau să transmit e că, dacă studiul e pe bune, atunci eu ca și om trebuie să accept să fiu non-stop cu cineva doar pentru ca să am un somn mai calitativ?! Sau invers, eu nu pot avea și singurătatea sau independența, dar și somnul acela calitativ?
Și asta merge mai departe, deoarece tot așa mai auzisem și de studiile cu singurătatea. Că oamenii singuri tind să se îmbolnăvească mai repede, însă mi se pare și o prostie, dar și o nedreptate față de viață, dacă nu e o prostie.
Adică ce vreau să întreb. De fapt un om să înțeleg că nu le poate avea astfel pe toate în viață?! Adică dacă eu doresc să stau singură și să nu mă afiliez nimănui, înseamnă că pierd ori un somn mai calitativ, ori o sănătate mai strong, iar dacă le doresc pe astea, trebuie astfel să mă afiliez cuiva și să renunț la mine, valorile mele, timpul meu, spațiul meu, dar mai ales la părerile mele și eul meu pentru acel, acei cineva?
Dacă așa stau lucrurile, nu vi se pare o prostie viața asta?
Voi ce alegeți în final?
Ordonare:
Cronologică
Nu tu ai ales celibatul sau cum se cheamă la femei, doar îți accepți soarta. Dar doar pana când îți vei găsi iubirea vieții tale, apoi vei avea o schimbare de mentalitate radicala. Nimeni nu-și programează și își caută disperat perechea, doar se întâmplă conexiunea cu cel potrivit tie. La fel și în cazul meu, eram single, dar nu era o alegere, pana am întâlnit pe cea care urma sa devina partenera mea de viata. Ne-am îndrăgostit lulea, și uite asa ne împărțim de atunci hormonii fericirii în fiecare seara.
Cheers
Răspunde
Absolut tot ce percpem este o creatie propie a creierului, realitatea este o creatie a creierului, toate cele 5 simturi sunt creati fictive ale creierului, starea ta de spirit se datoreaza unor droguri din creierul tau =dopamina, serotina, oxitocina, endrofine =faptul ca iubesti este o iluzie a creierului, de exemplu dopamina din creierul meu vine eliminata rapid de asta nu am motivatie deloc si ma plictiseste totul groaznic, eu vad pe propia mea piele ce inseamna lipsa unui neurotransmiţător
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
