Azi noapte, pe la ora 2:30, am simtit nevoia sa imi scriu o parte din ganduri, o parte pe care nu am spus-o nimanui pana acum. Dintotdeauna, intampin aceeasi problema. De ce mereu ni se intampla ca persoanele pe care le iubim sa nu o faca, iar pe cele care le evitam, sa o faca? Oare, sunt singura careia i se intampla asta? Ce iubesc eu cu adevarat, e departe, si nu ar fi problema anilor ( 10 ) ani diferenta, si nici problema distantei, ci mai mult, ar fi problema mea. Ca nu l-am intalnit mai demult, MAI DEMULT! Desi, datorita lui voi incepe un nou capitol din viata, m-a ajutat si ma ajuta enorm. Dar, as vrea sa ma vada mai mult decat o simpla prietena. el nu stie..ca zambetul meu, depinde de privirea sa luminoasa si de ochii sai caprui. fiecare strangere de mana a sa, pe care mi-o ofera, cuvintele sale "ce faci Florentina, cum te mai simti" zambetul sau cu care ma intampina toate aceste gesturi, imi "mananca si mai mult sufletul. Desi mi-as dori sa se intample zilnic aceste lucruri, nu se intampla si ...dor. Datorita lui data de 19 noiembrie 2015 are o semnificatie.

"Sunt ok acum. Chiar daca in unele seri ma apuca dorul si plang pana adorm de oboseala. M-am saturat sa imi "hranesc" suferinta, vorbind cu altii. M-am obisnuit, sincer. Sa fiu asa. Ba sa nu pot simtii nimic, ba sa simt totul. Sa nu stiu ce e cu mine. Stiu cat valorez, si voi lua ceea ce merit. Ca sa nu fie nevoie sa ma ridic. Pentru ca durerea va fi de 1000 de ori mai mare atunci.
Sunt destul de ok, am acceptat durerea. Ea oricum facea parte din viata mea. ‘’Iubire’’, uita-te putin la chipul meu, si spune-mi iti place in ce m-ai transformat? Ca încep sa distrug din ce în ce mai multe inimi asa cum o faci tu?"

Mi-as dori sa ii pot spune cuiva cum ma simt, dar nimeni nu m-ar intelege

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook