Cine suntem noi sa ne dam cu parerea? Criticam pe cineva si habar nu avem absolut deloc despre viata lor, despre motivatia actiunilor pe care le fac. Despre ce simt si gandesc.
Oamenii sunt niste fiinte uimitoare, cand treci peste dorinta de a-i clasifica drept un rang inferior tie.
Daca am sti ce lupte sufletesti se petrec in fiecare dintre noi, nu am mai dori atat de mult sa fim noi mai destepti decat altii.
In ce priveste sexualitatea, nu inteleg de ce tindem sa o transformam atat de mult in perversitate.
Pentru ca esenta unui act sexual e cu totul altul. Chiar si cand doua persoane fac asta doar din placere fizica, se mint. Nu exista asa ceva.
Nu vad un om ca fiind mai grozav pentru ca a inceput viata sexuala la 13-14 ani cum nici nu spun,, saracul de el'' daca nu si-a inceput-o pana la 25-30-35.
Desi pot spune ca ma simt mahnit cand aud de cei care si-au inceput viata sexuala la 13-14-15-16 ani. Consider ca e prea devreme. Avem timp si pentru asta. Dar la fel de bine si aici vor fi cazuri care au tot dreptul sa ma contrazica.
Nu putem sa traim viata altora prin campul nostru vizual. Consecintele noastre nu sunt si consecintele lor. La fel cum succesul nu poate fi definit in egala masura si pentru noi si pentru ei.
Pentru unii succesul este integritatea. Pentru altii este iubirea. Pentru anumite parti ale societatii ele sunt confortul financiar si puterea. Uneori strans legate intre ele. Alteori nu. Pentru altii un camp social vast.
Daca nu am mai fi pregatiti sa aratam cu degetul in stanga si in dreapta, am fi atat de fericiti. Vorba aia :,, nothing to live or die for''. Pentru ca si prin vorbele si sentimentele noastre ne ucidem intre noi. Murim cate putin pentru ca nu putem fi autentici. Nu putem sa ne cantam fiecare trilul, sa ne eliberam potentialul. Ne e teama sa fim judecati, sa fim considerati paria ai societatii. Si asa ne instrainam. Cei care am fi putut sa impartasim lucruri minunate, nu ne cunoastem intre noi. Pentru ca un prieten si un partener ti-l alegi dupa defecte, nu dupa calitati. Ori noua ne este atat de frica sa ne aratam defectele. Credem ca nimeni nu le mai are.
Ce mai stim unul despre altul? Nimic. Te simti tanar, puternic, protejat si iubit langa un om drag sufletului tau. Dar cu toate astea de multe ori nu il cunosti mai deloc. Stii doar ca e un om bun. Si ajunge sa fie suficient. Pentru ca iti e teama. Te sperie sa mergi mai departe de asta.
Daca se dovedeste a fi un ticalos. Daca eu unul nu sunt demn sa am asa un prieten. Daca nu merit sa am o sotie cum e ea si sa avem o familie impreuna. Si asa murim.
Daca le pica si ceva in portofel(nu ma refer la de-alea), sunt fete descurcarete.
Fac ce vor cu maimuta lor asa cum si noi facem ce vrem cu banana noastra. Daca se prea intampla ca cele doua sa se intalneasca...Asa e voia Domnului.
Si eu sunt de acord cu TheMechanix, nu consider ca o femeie trebuie sa fie casatorita pentru a-si incepe viata sexuala. Dar nu ma refer aici la fete de astea de 13-14 ani care nu stiu ce fac.
Pai nu baietii le dezvirgineaza sau cine? ar fi ipocriti sa spuna ca au o parere proasta..ca in ziua de azi doar nu vor sa se casatoreasca de la 16 ani cand isi pierd de regula virginitatea.totusi hai sa fim seriosi... cu atata lume in jur care vrea sa experimenteze ar fi patetic sa comentam( vbind la general )
De acord cu @TheMechanix, iar parerea mea e ca societatea e de vina pentru chestia cu virginitatea.
Vreau sa zic ca intr-adevar inteleg ca totul evolueaza si da e relativ nelalocul lui sa fi virgina pana la varsta casatoriei insa dupa cum vedem cu totii societatea e cea care joaca un rol important in scaderea permanenta a varstei la care "ar trebui sa ne pierdem virginitatea", de asta chiar multe fete/baieti considera ca a fi virgin e un lucru rusinos, plus ca le mai imputerniceste si aceasta convigerea propria afirmatie gandita/constientizata mai mult sau mai putin ca, daca sunt virgini nu au experienta pe plan sexual.
RAY întreabă: