Buna!
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia
Asteptam sa te ajutam!
Mergi la matusa ta, doar nu o sa vina cu forta sa te ia de acolo. Daca vine, suni la 112 si gata. Viata merge inainte, nu sta legat de tampeniile si viciile lui, ca el s-ar putea sa moara cu ele. Tu ce faci? Ramai blocat pe loc?
Salut,
Îmi pare rău că treci printr-o asemenea situație, motiv pentru care sunt aici să te ajut.
Încă de mic am trecut printr-o situație asemănătoare cu a ta, părinții mei s-au despărțit când eu aveam 4 ani, iar până la 15 ani când au divorțat (știu, perioadă lungă până să se ajungă la o decizie potrivită) eu nu l-am mai văzut pe tatăl meu. Nici acum nu mă vrea și așa am crescut alături de maică-mea dintr-un salariu de nimic, dar ne-am descurcat astfel încât să trăim decent, cât să nu fim numiți săraci.
După ce maică-mea s-a recăsătorit a reușit să dea peste un om la fel sau chiar mai rău ca taică-meu, era bețiv și fuma mult, acasă erau veșnic certuri, suna alte femei de față cu maică-mea, etc.
Am povestit astea pentru ca să vezi că încă sunt în viață. În acea perioadă am înțeles și eu ce înseamnă anxietatea și depresia, am suferit mult, plângeam ori de câte ori intram în casă, tremuram de frică și încercam să găsesc mereu vorbe cu care să o apăr pe maică-mea din fața acelui om (eu aveam 16 ani atunci). Într-un final am reușit să o conving pe maică-mea să îl lase și să plecăm din casa aceea.
Înțeleg întreaga ta poveste și știu că doare al naibii de tare chiar dacă uneori încerci să maschezi întreaga durere care îți străpunge sufletul. Te cred că ți-au trecut prin minte tot felul de gânduri negative precum suicidul (cum ai zis si tu) care au incercat sa pună stăpânire pe tine și știu cât este de grea perioada aceasta pentru tine.
Și eu eram clasa a 10 a când am trecut prin situatia mai sus prezentată si eram atat de slabit psihic incat atunci cand diriginta noastra ne povestea intamplari (emotionante) din viata ei, ieseam afara din clasa si mergeam in baie unde incepeam sa plang... fara sa vreau, dar pentru ca nu imi mai puteam controla emoțiile.
Ascultă-mă, nu vreau să îți irosesc din timp sau să te fac să te simți și mai rău, dar ascultă-mă.
Lasă orice gând negativ deoparte, știu că este extrem de greu, dar nimic imposibil. Calmează-te și pe urmă gândește-te la toate modalitățile pe care le ai pentru a ieși din această problemă pe care o crează tatăl tău.
Poate dacă vei mai discuta o dată cu el și ii vei explica cat de mult te afecteaza aceste obiceiuri ale lui, va înțelege. Explică-i cât de mult ar insemna pentru tine sa fiti din nou uniti, sa va gasiti linistea in acea locuinta, sa vorbiti ca de la tata la fiu si invers. Explica-i ce mult ar insemna pentru tine un sfat din partea lui ca tata, o vorba buna, o incurajare. Aceleasi lucruri discuta-le si cu mama ta.
Dacă chiar nu se va gasi o rezolvare in acest sens, vorbeste cu el si spune-i ca ai tot viitorul in față, ca iti doresti sa faci ceva cu viata ta, ca vrei sa te bucuri de aceste momente din viata si ca iti doresti sa fii in armonie cu tine, cu el si cu toti ceilalti, iar el trebuie sa iti permita asta. Spune-i ca este timpul sa pleci daca chiar nu se mai poate nicicum. Ia legatura cu matusa ta, roag-o sa te primească la ea si mergi acolo unde iti e bine.
Poate ar trebui sa le explici si profesorilor situatia pana cand vei gasi rezolvare.
Indiferent de ce s-ar intampla trebuie sa stii ca exista rezolvare in toate. Nimic nu este pierdut si totul poate fi refăcut. Este important sa crezi in tine si sa intelegi ca ceea ce vine din exterior nu poti controla in totalitate si de multe ori ceea ce ti se intampla nu este din vina ta, la fel ca in acest caz. Ia legatura si tu cu psihologi, Telefonul Copilului, etc atunci cand simti ca situatia te depaseste si ai grija de tine.
Crede-mă că într-un final totul va fi așa cum îți dorești. Îți țin pumnii și voi spune un gând bun pentru tine.