aceasta este incercarea mea de a scrie o nuvela. As aprecia cateva opinii




"Sa-mi placa sa scriu? De ce sa-mi placa sa scriu? Cand aud de "scris" ma gandesc doar la scoala. Mie clar nu-mi place scoala, nu-mi place alarma desteptatoare si felul in care parasesc caldura patului pentru apa rece, cu gust de clor ca tasneste cu putere peste mainile mele. Nu imi place vantul care-mi taie rasuflarea cand ies dimineata din scara blocului, dar iubesc ca in acele momente sa simt totusi placerea care exista neconditionat, peste tot. Placerea de a-mi acoperii umerii goi cu o patura moale si calda pe care o tarasc cu mine pana la baie sau mirosul parfumului meu din esafra cu care imi acopar nasul.
Atunci, acesta este motivul pentru care am maine patate de cerneala, si imi astern aici, pe o coala alba, existenta infima.
Iubesc placerile vietii, si le ador pe cele pe care destinul si ochiul meu sensibil, mi le aseaza, ca pe cel mai pretios margaritar, in palma.
Ar fi de prisos sa spun ca fara de placeri nu ar exista bucurii, ca fara ura nu ar exista iubire sau fara ploaie, zilele insorite ar fi un adevart chin. Toti stim asta. Toti stim ca dupa negura noptii se va arata in final, rasaritul. Pacat doar ca unii oameni nu stiu sa aprecieze acest lucru, ei nu au capacitatea de a percepe adevaratele valori atata timp cat le sunt la dispozitie, insa sufera si sunt raniti cand acestea le sunt luate, si acesta este marele paradox.
Cat despre mine... Eu am trait mult. Poate prea mult ar spune un filozof capabil sa imi inteleaga existenta, sau poate doar unul nebun. Ceea ce am vazut contine prea multa informatie pentru o singura memorie, chiar si pentru una cu capacitate infinita, pentru ca la un moment dat, se pierd sirul gandurilor.
Viata mea se plimba pe axa timpului de la un capat la altul, de la infinit la infinit.
Natura mea imi permite multe iar natura naturii mele nu exista. Cel putin, nu in acest univers. Eu sunt tot ceea ce inseamna inceput si sfarsit, eu sunt tot ce cuprinde totul. Nu sunt magie, magia e a mea dar ea nu exista cu adevarat. Nu sunt nici o plasmuire a unui om cu prea mult timp liber. Cu adevarat eu nu sunt un Ea sau un El, nu am nici gen, nici numar. Eu sunt totul dar de fapt nimic din ceea ce cuprinde viata ta.
Tu, cel care imi citesti asta, esti doar o inventie a infinitului, pe intelesul tau : Eu te-am creat!

Pot cuprinde in palma mea universul, insa doar atat. Asta e limita mea. Eu pot fi orice, oricum, oriunde, oricand in UNIVERS.
Cat de mare e universul? E mare. E mai mare decat "mare", e mai mare decat Mine, e la fel de mare ca si timpul si la fel de infinit precum eternitatea.
Stiu ce gandesti, dar nu, nu sunt Dumnezeu. De fapt Dumnezeu, nu este "Dumnezeu". Dumnezeu pe care tu crezi ca il cunosti de fapt nu se numeste asa. Nici macar Eu nu ii cunosc numele, stiu despre el in principiu cam ce sti si tu.
Motivul pentru care nu ii cunosc numele este simplu : nu sunt capabila sa il inteleg sau sa il slavesc indeajuns, iar o slava mai prejos este conspiratie impotriva Creatorului.
Cititorule, ti-am spus atatea, si inca nu sti cine sunt Eu, pentru ca nu te-am lasat Eu sa stii.
Nu sunt inger, nu am fost, dar sunt o Licarire a Duhului, o intruchipare a Arogantei pe o parte a perfectului.
Ierarhia Celesta este cuprinsa, invaluita si infaptuita itrutotul de ASMA. ASMA este puritatea apsoluta, sfintenia si adevarul suprem, Ea nu trebuie patata, Ea nu poat fi atinsa de nimeni si nimic. Unii spun ca ASMA este prima creatie a Creatorului dupa revenirea preamaritului Sau Fiu din osanda. Altii spun ca ASMA este chiar un al patrulea element al Divinitatii, insa nimeni nu stie.
Revenind la subiect, Eu nu aveam ce cauta acolo. Eu, Aroganta, am patat preastralucirea Divina, asa ca, pentru a nu rasarii din nou in Curtea Celesta, acolo unde se afla si Intregul Creatorului, am fost alungata in infinit. In univers mai exact. In infinitatea lui. Sunt blocata aici, timpul nu vrea sa ma piarda iar infinitatea lui imi taie orice cale de iesire.
Tu nu poti sa intelegi cat de mult am calatorit odata cu timpul, de mana cu el.Eu de mult nu mai socotesc. Sa spunem doar ca toate planetele din univers, au fost pe rand, una cate una, gazda mea. Le-am creat consecutiv iar pe cele mai vechi, le-am lasat in voia lor, ele transformandu-se in cele din urma in praf.
Am creat culturi, rase, fiinte rationale sau lipsite de logica; dragoste, ura; placere sau dezgusturi; toamna sau primavara; viata si moarte. Toate in dorinta de a-mi ragasii o parte din sfintenie, o cale de a ma reintoarce in ASMA si in Curtea Celesta. Dar nu am gasit nimic pana acum, doar esec infinit, peste tot, peste fiecare rasa, peste fiecare parte a mea, a infinitului.
Infinitul in sine a fost creat pentru a-mi tese inchisoarea, a fost produs pentru a-mi putea intemnita puterea

Am pus in fiecare tip de viata o indrumare, un potential de reusita, ei trebuind doar sa profite de oportunitate, sa descopere singuri calea de a-si salva creatorul. Am pus de asemenea in fiecare creatie o insusire, care ii caracteriza intrutotul. Si da, tu anticipezi bine, exact asa cum mi-am dorit. Asa ca mine au aparut si alte pete murdare sau infloriri pline de har ale preasfintirii. Cum ar fi mania, minciuna, dragostea, si ele au fost izgonite de la curte, si ele, neavand o balanta sigura ca si restul, au amenintat echilibrul, au amenintat ASMA.

Nu stiu unde, cand sau cum dar stiu ca au fost si vor fi pentru vecie o rusine a carei amintire nu va mai fi pomenita la Curte, in fata Intregului.
Eu doar am cules fiecare soapta, fiecare sunet ce cuprinde in esenta lui un mister si le-am pus pe toate, rand pe rand intr-o creatie. Au fost atat de multe incat viata ta infima nu este destul de lunga pentru a asculta, dar totusi voi face un scurt rezumat:
Cu dezamagire iti marturisesc omule ca prima mea creatie a fost o nereusita, bineinteles, nu o nereusita precum nereusita unui om, a fost o nereusita divina. Prima mea incercare de reusita a fost o reflexie ingemanata a dragostei. Eu, Aroganta, eram convinsa ca Dragostea care era cea mai puternica dintre noi toate, ma va putea ajuta sa-mi gasesc linistea, deoarece gandul la o vesnicie in nimic, ma macina cumplit.
Dar nu a fost asa, dragostea din plin era mult prea perfecta, creea un dezechilibru in univers astfel ASMA, avand chiar si aici o putere greu de inteles chiar si pentru mine, a decis sa distruga aceasta specie numita de mine Calonieni. Era o forma de viata atipica voua, se hraneau din dragostea celorlalti, nu se inmulteau, erau vesnici. Dragostea care si-o purtau reciproc i-a unit incat au ajuns spre sfarsitul existentei lor sa fie una si aceeasi persoana. Ramasitele lor se mai gasesc astazi doar in oameni.
Urmatoarele mele creati au fost oglindiri ale Urei si Mandriei. Fapturile insa s-au autodistru fiind manati de dorinta instinctiva care ii mana. Eu am ales sa nu actionez, stiau de existenta mea dar ininima lor era prea intunecata, prea neagra pentru a-si ridica privirea din pacat si a o indreapta spre cer, acum acestea au devenit doar praf pe baza caruia am format alte si alte povesti.
Mereu am crezut ca voi gasi cu ajutorul creturilor mele, o cale cu ajutorul careia sa ma intorc in spatiul ASMA. Odata am fost chiar aproape, am creeat Trigonitii: Ratiune si Intelepciune, dar lipsa de dragoste sau afectiune i-a impiedicat sa treaca de poarta " raiului", chiar daca timpul pentru ei nu a fost o problema.
Trigonitii au fost prima mea specie care a caracterizata din doua Parti ale Divinitatii Nerecunoscute. In acest fel, mi-am dat incet seama ca acestea se completeaza unele pe altele, mergand mai aproape si mai aproape de perfectiune, am incercat pe rand toate combinatile. Rand pe rand Martienii au fost : Compasiune si Pesimism, Jupiterienii : Prejudecata si Gelozie si la fel s-a intamplat cu toate planetele din Calea Lactee, si majoritatea planetelor din univers.
Cu stelele e o alta treaba, eu le-am format pentru a sustine viata pe diferitele si diversificatele planete, dupa nevoia fiecareia. La fel cu fiecare lucru " natural". Am creat totul si inca nu mi s-a oferit nimic. Nimic, toate laudele voastre, totul se indreapta catre Adevaratul Creator, dar eu ce sunt? Nu Eu le-am creat pe toate? Oare nu merit si Eu altare de inchinare si cantari de lauda? Nu. Nu merit pentru ca si eu la randul meu am fost creat tot de EL, pentru ca prin asta reiese ca totul dar totul trebuie sa fie inaltat numai catre slava Sa, de asta v-am implementan eu ideea de Dumnezeu.

Cum spuneam, am inceput sa creez fapturi care cuprindeau mai mult Parti ale Divinitatii Nerecunoscute, aproape gasind echilibrul de care am nevoie, echilibru pe care ASMA il va confunda cu eternitatea, nedectand ceva suspect atata timp cat balanta este in perfecta armonie, iar dupa atatea incercari cate planete in univers, am creat Pamantul.
Pamantul, este o noua sansa pentru mine, am pus in stapanitorii oglindiri ale tuturor " insusirilor" nedorite aparute in ASMA, oglindiri care provin dintr-o pereche, care nu au aparut singure, care au fost impreuna cu o alta, care impreuna se completau si creiau echilibru, neinclinand balanta. "

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook