Buna, problema este ca, sa mai ai rabdare sa faci macar 18 ani, sa fii majora, si pana atunci vezi daca baiatul te iubeste cu adevarat sau nu. Trebuie sa asculti de parintii tai oricum ar fi. Cum te comporti tu cu ei acum, destinul iti va aduce si tie la fel sa ai copii, deci se repeta istoria ta. Linistete-te, nu renunta la el, si mai aveti rabdare. El la anii lui inca nu stie ce vrea de la viata. Fii tu fata cu capul mai pe umeri, ca iubirea asta nu se tine nunmai cu aer. Incearca sa gandesti rational.
Pai da eu nu renunt la el.dar ai mei mi-au dat o luna in care sa ma gandesc ce am de gand sa fac ..si nu stiu ce sa fac.
Dar relatia nu se pastreaza numai cand seti langa el. O sa se sature prea devreme de tine, dupa care o sa te schimbe!
Ia incercati si va casatoriti, vezi ce iti zice?
Pai el normal ca ar fi de acord.dar nu stiu ce sa mai fac.
Problema este ca, cu timpul si gandurile lui se pot schimba in orice privinta. Viata te va face sa te schimbi, ai sa vezi!
Stiu ca nu o sa iti convina raspunsul meu dar daca tot ne-ai cerut opinia, iat-o pe a mea : in primul rand nu stii sa scrii! Ai 15 si scrii in halul asta : "nu mai vin-o acasa". Da-o incolo de treaba, tu vrei relatie ca oamenii mari dar nu esti in stare sa scrii corect. Fugi de la parinti, dar daca ei nu iti mai dau bani, din ce vei trai? Crezi ca o sa il angajeze cineva pe iubitul tau minor sa te intretina? Sau ca parintii lui vor avea grija de tine la nesfarsit? Daca crezi asta esti naiva.
Eu zic sa mai gandesti si cu mintea, daca tot vrei relatie trebuie sa te comporti ca un om matur nu ca un copil razgaiat, sa lasi hormonii si sa iti vezi de SCOALA, sa stai cu familia ta, ca daca nu erau ei tu nu erai azi aici si sa te mai gandesti si la viitorul tau. "Boys come and go..."
Părinţii sunt cei care decid aici.
Tu ar trebui să`i asculţi, te poţi întâlnii cu băiatul pe ascuns. nu cred că o să stea la fiecare minut după tine.
Nu este bine ceea ce faci..adică nu şti ce poate să-ţi facă baiatul, nu şti dacă te iubeşte cu adevărat, te poate da afară şi să rămâi şi cu inima goală.
Încearcă să comunici cu părinţi tăi, să îi dea o şansă, spune-ţi părerea despre el.
Le-am explicat, le-am zis sa ii acorde macar o sansa..si nu vorr.m-au dus si la psiholog si le-a zis ca nu are ce sa imi faca si sa ma lase sa stau cu el in continuare.dar nu vor sa inteleaga ..si m-am saturat.
Parintii tai iti vor binele. Sunt convins ca din moment ce nici n-au vrut sa auda de el, stiu prea bine ce fel de persoana este.
In situatia ta sunt multe adolescente care pleaca de acasa spunand ca "m-am saturat de gura parintilor mei", si dupa ce-si dau seama ca au facut o greseala, sau cand vad ca sunt parasite, se intorc la parinti. Ei bine, asa le trebuie.
Eu una zic că nu trebuia să intri în conflict cu ai tăi. Oricum, toți pleacă la un moment dat, într-un fel sau altul. Când ăla o să plece, și fii sigură că o să facă asta, numai mumă-ta o să-ți fie alături. Părerea mea.
LisaJulie întreabă: