am 20 de ani.Am un mare OFFF, acum 1 an de zile a murit tatal meu.Insa chiar dinainte sa plece la Dumnezeu, aveam cosmaruri; insa de cand a murit el visele mele s-au accentuat extrem de mult cam in ultimele 3-4 luni de zile, noapte de noapte.Ma trezesc foarte obosita, cu inima pustie, plina de resentimente.Am incercat si pastile naturiste, calmante, ceaiuri, comedii, rugaciuni...nimic nu merge, iar la un doctor momentan nu pot merge ca sunt in afara tarii.Credeti-ma pe cuvant ca uneori am impresia ca innebunesc. Pe lume mai am doar o sora si iubitul, care doar el stie de ce se intampla si imi este alaturi. Ce sa fie? Am nevoie de un sfat, ceva, simt ca nu mai am putere sa depasesc toate aceste cosmaruri care le simt ca in realitate.Astept raspunsuri sincere.Va multumesc.

Buna! Urmeaza sfatul lui Remus! Este cel mai potrivit. Ai incredere, rabdare, fii puternica si lupta! Multa sanatate. Dumnzeu sa te ajute!

Este normal sa-l visezi, mai mult, daca relatia dintre voi a fost mai afectiva, eu iti recomand sa mergi la un duhovnic, preot, o manastire, acolo vei gasi alinare si raspuns, du ceva milostenie si da de pomana pentru sufletul tatalui tau, roaga-te si tu inainte de culcare macar...

Am inteles... sa stii ca nu esti singura care are remuscari pentru neascultare de parinti, ce putem face, este tardiv... acum cauta si raspunde-ti singura si sincera la ceea ce te-a determinat sa nu-l asculti, sa-l superi. cinsteste-i memoria, fa cele crestinesti necesare fata de de tatal tau decedat si in timp usor, usor vei uita, fii sigura ca nu-ti vrea raul... din lumea dreptilor.

Degeaba icerci pastile, ca ele nu te pot ajuta...sufletul nu se vindeca cu pastile, ci cu dragoste... poate ma gresesc, dar imi pare ca suferi de o taina in legatura cu tatal tau...nu trebuie sa fii trista, el va ramine in veci in inima ta...fii cu inima impacata, Dumnezeu va avea grija de el...nu uita ca dragostea nu moare, ea se transforma...

Mie mi-ai murit parintii anul trecut la interval de 6 luni, trec doi ani am inteles pana cand se mai estompeaza golul ala, mai ai rabdare ca o sa mai uiti cate un ic, e greu, dar nu imposibil, fa-ti ocupatii care sa-ti ocupe timp.

Ai incercat sa dormi cu o veioza aprinsa? ajuta foarte mult, sa stii.Si eu am avut perioade cand visam urat, aveam cosmaruri, plangeam in somn, dar am inceput sa dorm cu putina lumina, acum imi este mai bine.Si inainte de culcare, incearca sa nu te mai gandesti la tatal tau, nu este bine sa adormi cu gandul la el, chestia asta iti induce starea de neliniste de unde izvorasc si acele vise urate.

Incearca sa te duci la un parinte, la o biserica.nu stiu cum este si nici nu vreau, dar daca cei din jurul tau te simt ...altfel,incearca un psiholog

In perioada in care lucram ajungeam acasa franta, obosita, adormeam, ma trezeam mai obosita decat inainte sa adorm si tot visam, asta ma nelinisteste.Am specificat ca ma rog, fac tot ce-mi sta in putere la momentul de fata, nu sunt in tara sa fac mai mult.Nu vreau sa-mi fac mai mult rau singura, vreau doar sa depasesc aceast perioada.Cateva luni de zile am dormit singura si cu becul aprins, pentru ca am teama de intuneric, dar in zadar...tot visam.Nu vreau sa ma gandesc la el, stiu ca ii face si lui rau acolo unde este, dar pur si simplu invadeaza in gandurile mele.Imi pare rau de un singur lucru...ca nu l-am pretuit si nu i-am aratat cat de mult il iubesc, asta ma chinuie cel mai mult.