Am 20 de ani si sunt studenta.As dori sa va intreb parerea voastra in legatura cu problema pe care o am. Dar vreau pareri serioase si sincere
Am avut o relatie de 3 ani cu C. Am fost foarte fericiti impreuna, am fost in aceeasi clasa, am ales sa venim la facultate amandoi in Bucuresti pentru a ramane impreuna. Aveam planuri de viitor.Atatea planuri si vise ca toata lumea se astepta sa trecem cumva la urmatorul pas, sa ne logodim sau ceva pe aproape.Chiar era o relatie serioasa, bazata pe incredere si respect, niciodata nu ne-am calcat stramb sau sa avem certuri majore.Si imi arata ca ma iubeste sincer, eu la randul meu eram sigura ca numai cu el vreau totul si, bineinteles, ii aratam acest lucru.Sa nu mai spun ca am avut de anul trecut niste probleme medicale foarte delicate si a fost alaturi de mine, fizic si psihic, nu a lipsit nici macar o clipa. Aveam insa si parti rele in relatie.Era mai gelos, ne mai certam pe faptul ca eu aveam un prieten f vechi, in care eu am incredere si vorbeam la tel cu el.Il deranja, desi ii explicam ca ne stim de mult, ca ne-am ajutat reciproc si ca nu e nimic mai mult. Apoi el mai imi reprosa ca petrec mult timp cu fratele meu.Adica ne intorceam destul de rar acasa, iar atunci eu stateam cu parintii sau, daca mergeam la el, il mai luam p fratele meu, care e mai mic, pentru ca ma ruga si nu il puteam refuza(e mai imatur din fire si prefeream sa il iau, sa-l vad multumit, decat sa ne certam si cand ne vedem rar). Si in plus, ne-am implicat amandoi tare mult in activitati diverse la facultati(sunt diferite, el la politehnica, eu la universitate) si tot invatam pentru note, bursa, pentru pastrarea caminului.Asa am ajuns sa ne vedem rar, daca era de 2 x pe saptamana e bine, desi amandoi eram in Buc.Si, in timp, am creat un"gol" intre noi, m-am schimbat treptat, simteam ca nu mai vreau sa continui cu el, ca a intervenit monotonia.
Eram mai rece cu el, iar in ultimele luni veneam mai des acasa. Intre timp, am inceput sa vb tot mai des cu un baiat pe care il cunosc de mult timp, de vreo 6 ani. La inceput amici, vorbeam la telefon. El are o situatie materiala f buna, dar lucreaza pe propriul taxi ca sa nu depinda financiar de ai lui.Si mergeam f des cu el, chiar si cand eram cu C. si aveam nevoie sa megem amandoi undeva, tot la D apelam.Asa ca il stie si C. Cum am spus, dupa multe zile de intrebari si reprosuri si multe stari pe care imi vine atat de greu sa le descriu, am ales sa pun punct cu C. Am gandit ca sunt tanara si ca am nevoie sa cunosc si alte persoane inainte de ceva serios, ca trebuie sa profit de anii acestia, sa nu regret ca nu o sa stiu cum e si cu altcineva.Cum va inchipuiti, am inceput o relatie cu D.Aici alte probleme, ai mei nu sunt de acord, ne-am vazut pe ascuns, am tinut relatia secreta. Dar mi-a aratat ca ii pasa si am inceput sa tinem unul la celalalt.Si avem 2 luni de cand vorbim. Si am facut si pasul acela. M-am culcat cu el, de vreo 2 x.Suna atat de urat.Adica, in momentele acelea nu am regretat, dar acum, cu cat ma gandesc mai mult, cu atat il vreau inapoi pe C. Mi-am dat seama ca pe el il iubesc, ca nu vreau sa mai fiu cu nimeni, ca am gresit mult, ca nu ma vad decat cu el in ceva serios. Dar ma simt murdara, desi C a fost primul din viata mea, eu am facut acest lucru acum si cu D. Nu stiu daca este ceva extrem de grav.Stiu doar ca il vreau inapoi, stiu ca el mi-a fost fidel si poate de aceea imi este si mai greu, am asta pe constiinta.Si mai stiu ca nu o sa ii spun, pentru ca nu m-ar mai accepta, il cunosc foarte bine si nu ar mai vrea sa ne impacam.Stiu ca am facut o greseala, dar voi ce credeti, sunt atat de josnica, merit condamnata? sunt o fata usoara ca am facut asta?
de aflat stiu sigur ca nu va afla, decat daca ii spun eu.Si eu vreau sa reluam relatia, sunt pe punctul de a vb cu D, sa terminam.Si C. mi-a dat de inteles ca vrea sa ne impacam, stie ca am fost cu un baiat, dar nu stie ca am mers asa departe si nici nu banuieste.Ma simt foarte rau, nu mai suport situatia, nu mai am liniste, vreau sa repar, daca se poate, greseala. Ce spuneti voi? va rog sa ma ajutati, nu stiu cu cine sa mai vorbesc, ma macina totul.In legatura cu constiinta mea, ma rog sa ma ajute timpul si Dumnezeu, caci imi e urat de mine, de propriul corp si nu stiu ce sa ma mai fac.Ma simt mai mult moarta decat vie si nu ma mai pot bucura de nimic.Va rog sa imi spuneti parerile voastre. Le astept cu multa nerabdare.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook