Buna, am o curiozitate. Am un prieten si lui ii merg foarte bine lucrurile si imi pare bine ca este asa, doar ca eu nu sunt ok deloc, din niciun punct de vedere si tot timpul' imi spune cat este de fericit si mi se pare deranjant ca imi tot spune asta pentru ca eu nu sunt fericita, adica eu cred ca e lipsa de empatie din partea lui. Exagerez eu? Sau ar trebui sa-i spun? Sau sunt prea egoista?
Nu este invidie, doar ca fiind trista nu ma pot bucura pentru celelalt la fel de mult cum as face o daca as fi fericita eu cu mine
Ordonare:
După relevanţă
Si ce cont ca zice ca e fericit sa nu zice?! E tot aia, ca si daca nu zice sau zice, tu tot starea aia o ai.
Ce sa-i zici? N-are sens.
Si fa ceva sa fi si tu fericita in loc sa te superi ca zice el ca e. Din contra, asta te impulsioneaza sa faci ceva ca sa fi si tu. Nu sa te superi ca zice un adevar.
Du-te la un psiholog si rezolva asta!
Dar de ce nu esti fericita cu tine? Ca asta e problema psihologica.
Răspunde
Nu m-am supărat pe el, îmi este prieten!
Doar că eu simt că nu este empatic cu mine, îmi stie problemele care nu sunt putine si tot continua sa mi zica cat e de fericit, ok, înțeleg, nimic rau dar ma deranjează ca imi tot spune asta pentru ca eu nu sunt fericita
Răspunde
Pai si daca spune sau nu, tu oricum stii, deci de ce sa te mai deranjeze? Nu e ceva ce nu stii si afli doar daca spune sa zici "daca nu spunea nu stiam si nu ma deranja".
Si el gandeste la fel ca mine, nu considera ca trebuie sa te deranjeze.
Si de ce nu esti fericita? Ce n-ai? Ca pana la urma acolo e problema, si aia trebuie sa te deranjeze.
Ma deranjează ca nu e empatic cu mine, că eu mereu l am ascultat și am fost atenta la nevoile lui si el le ignora pe ale mele, sau cel puțin asa vad eu situația
Aaa, pai atunci da-l dracu! De ce mai esti prietena cu el? Nu e un prieten daca nu te asculta.
Te tine de proasta. Nu ca sa vezi situatia, asa e, ca asta vezi.
Este un pic de gelozie din cauza faptului ca în subconștientul tău se aude un fel de "ce ai tu în plus fata de mine de ești bine și eu nu?". Poate nu e o chestie din răutate, dar cumva te frustrează când ești trist sa auzi mereu cât e de bine și fericite în lume.
Într-adevăr ca nu e o gândire sănătoasă, dar dacă nu o poți controla poți sa faci în felul următor.
Când vorbești cu persoana respectiva și îți spune cât ii e de bine intreaba-l "ba, cum ai făcut?".Nu e nimic rușinos și asa poate înveți câte ceva de la el sau afli ca nu toate sunt asa roz.
Da nu e vorba ca vreau sa am ca el, de ce, Doamne, nu înțelegeți? Este vorba ca el spune mereu cat de fericit e si eu simt ca nu e empatic, nu vreau sa am ce are el pentru ca nu imi doresc, suntem diferiți din punctele astea de vedere.
Cred ca m exprim eu gresit în seara asta.
Eu nu am spus ca tu vrei neapărat ce vrea el, eu am spus ca dacă el e fericit sa îl întrebi cum face sa fie fericit și asa automat empatizeaza cu tine.
Da unde am zis ca am nevoie de sfaturi ca sa fiu fericita? Eu nu am expus motivele.
Fericirea nu este un lucru care se învață, aia se găsește în mod particular, oricum nu asta am întrebat eu. Era vorba strict de relația noastră de prietenie, dacă este ok ca el face asta, atât.
Problema ta e ca te compari cu acea persoana! Cand vei invata sa nu te mai compari cu nimeni atunci vei vedea cu adevarat toate lucrurile bune care le ai si altii nu le au si atunci vei putea sa fi si tu fericita!
Deci bucurate de viata care o ai si nu te mai compara cu nimeni iar daca cineva se lauda cu ceva invata sa treci peste acele laude cu indiferenta, adica sa-ti intre pe ureche si sa-ti iasa pe cealalta ce ai auzit! Fericirea ta depinde de asta, de cum percepi lucrurile, nimeni nu le poate avea pe toate, chiar si acea persoana care zice ca e fericita, ea doar se lauda... sunt persoane care sunt mai fericite decat ea! Argumente sunt destule sa nu percepi lucrurile asa cum par!
Te contrazic un pic aici. Putem avea totul dar nu tot deodată.
Pe care* Nu se lauda, da na, nu pare ca ai înțeles prea multe
Da? Serios? Putem avea totul? Oare? Ia spune-mi si mie cand vei avea tu avionul tau personal cu pilot? 
asta numai un exemplu exagerat dar sunt sigur ca nu trebuie sa ajungem pana acolo. Esti inca copil naiv, inca nu ai aflat ca in viata nu poti avea tot, dar vei afla, viata are grija de toti din pacate...
Aici depinde. Când am spus "totul" nu m-am referit neapărat la chestii extravagante sau o viață extravaganta. De exemplu eu vreau să îmi intemeiez o familie, să-mi cumpăr o casa noua, să-mi iau mașină și să avansez la locul de munca. Ok. Nu le voi putea avea pe toate odata dar sunt tangibile și pe parcurs sunt realizabile. Azi mă mărit, mâine fac copii, poimâine îmi iau mașină, casa și avansez și la serviciu. Pentru mine astea reprezintă "totul" și pe parcurs, nu toate odată, le-am realizat.
P.S Nu vreau să-mi intemeiez familie, era doar un exemplu.
Am înțeles ideea, dar nu despre partea materiala este vorba, ci de relația in sine.
Pentru mine totul inseamna exact ce se aude nu doar o parte din ea ca atunci nu mai zici totul... deci alta data cand te mai bagi in seama foloseste-ti mintea daca ai, binenteles...
Genul ăsta de prieteni sunt persoane extrem de enervante și toxice.
Cunosc genul pentru că s-a nimerit ceva mai demult să am și eu unul așa.
Și culmea, eu eram mai bine ca el din toate punctele de vedere. Și material și sentimental și mental, oricum aș fi considerat.
Doar că el trăncănea tot timpul ce fericit e el că a reușit să-și termine construcția garajului, ce se bucură că și-a schimbat centrala, ce fericit e că nu știu ce a realizat pe la serviciu, ce bucuros e că nu stiu ce a reușit să vândă, etc.
El nu prea vorbea niciodată altceva cu tine, decât să spună permanent ce fericit e, ce bucuros e, ce încântat e, că a făcut, că a realizat, că a cumpărat, că a reușit să, și tot așa un bla-bla-bla de-ăsta permanent, cu care te stresa la maxim.
Și îți dai seama că nu era vorba de invidie sau ceva de genul ăsta, pentru că nu spunea vreun lucru pe care, vezi Doamne, să mi-l doresc și eu și să nu-mi pot permite.
Erau rahaturi. Trăncăneli mărunte.
Dar de fiecare dată reușea să mă streseze și să mă obosească la maxim prin stilul lui și prin modul lui de manifestare.
La noi nu e vorba doar de asta, dar când il apuca spune cat de fericit e, dar da, înțeleg ideea
In principiu ne intelegem bine si mereu imi spune cat de recunoscator ca m a cunoscut, uneori e plictisitor sa auzi de multe ori cat e de fericit, dar in momentul de fata eu o iau ca pe o lipsa de empatie (pentru ca am ceva probleme)
Probabil ăsta e modul lui de a se exterioriza.
Poate e felul în care își arată recunoștința pentru faptul că e cu tine.
Tu ești singura în măsură să-și dea seama dacă e un mod de a-și arăta recunoștința sau e o trăncăneală care ascunde o lipsă de empatie.
Persoanele care sunt mereu fericite sunt un pic prostuțe. În plus acest prieten pare ca se lauda. Dar decât sa te plângi mai bine sa fii optimist și sa spui ca ti e bine. Poți încerca și tu sa spui ca ești fericita, ca ti e bine sa te axezi pe lucrurile bune din viata ta.
Dar ai făcut sau faci ceva in a fi mai bine?
Tocmai situația prietenului tau ar trebui sa te motiveze, sa te ambiționeze să încerci să devi o versiune mai buna a ta, să-ti depășești condiția.
Bafta!
Te deranjeaza pentru ca iti aminteste ca nu esti intr-o faza a vietii tale in care esti implinita. Starea iti va disparea cand vei incepe sa faci schimbari in viata ta, sa vezi cauzele problemelor si sa le rezolvi incet-incet cautand solutii. Un terapeut ti-ar prinde bine.
La concluzia asta am ajuns și eu după ce v-am citit comentariile, mulțumesc! 
Sfatul meu este sa nu te lasi dezamăgită si trista, încearcă sa te înconjuri de oamenii care te ajuta mult, te fac fericita, etc
Încearcă sa vorbești cu Dumnezeu acest lucru, sa ii spui ce ai pe suflet, El te poate ajuta mult si iti poate oferi fericire
Spune i sa te ajute iar El te va ajuta caci este credincios si bun
Iti garantez ca nu te va dezamăgi, fii binecuvântata
Daca il consideri un prieten/a bun/a, ar trbuii sa i impartasesti si tu lucrurile tale si cele placute si cele mai putin placute. Este doar un sfat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
