Trebuie sa te obișnuiești cu starile și încet sa le controlezi.
Ideea e ca tu ai avut asta și înainte doar ca nu sub forma asta, dar te-ai izolat în ultima vreme sau ai pățit ceva ce ti-a declanșat treaba asta.Iti spun din experienta.
Eu sufăr de anxietate sociala de când ma știu.Chiar dacă nu stăteam la grămadă cu oameni sau nu socializam eram ok.Dar în momentul în care am început școală și am fost forțată brusc cum s-ar spune sa ma integrez eu fiind mai izolata și obisnuita doar cu ai mei, doar acasă și în confort mi sa declanșat o trauma.Cand am văzut atâția copii,profesori și ca sunt luata la întrebări etc m-am panicat grav și am început sa am stări fizice anxioase (dureri de burta,febra,tremurat, plans).Eh, cu timpul și creșterea am controlat asta sa nu fie vizibil, dar asta nu înseamnă că în capul meu nu e "oare fac bine? oare zic bine? oare se vor uita la mine? oare am ceva pe fata? sunt îmbrăcată prost etc".Dar încerc sa nu exteriorizez asta chiar asa, adică ii spun persoanei ce ma însoțește la medic sau habar nu am unde merg despre fricile mele, dar nu i le spun interlocutorului meu.Singurul lucru pe care îl fac dacă, cumva observa ca ceva nu e în regula cu mine în spun frumos "îmi cer scuze, sunt mai anxioasa și emotiva de fel" iar interlocutorul intelege și continuam conversația sau treaba.
Deci secretul e sa fi tu cu treburile tale, sa ignori oameni din jur mai ales dacă nu ai treaba cu ei și sa te axezi pe ce ai de făcut.Fiecare treaba se termina mai devreme sau mai târziu și te reîntorci în confortul tău.
Probabil este din cauza că atunci când ai fost mică părinții tăi nu prea te-au scos prin societate ca să vezi oamenii, ca să-i cunoști mai bine așa că i-ați inima-n dinți și încearcă să depășești momentele grele. Psihologii nu o să te ajute cu nimic, doar o să-ți ia banii, crede-mă! Cei mai buni psihologi sunt prietenii și familia.
Iesi mai des din casa, asa scapi si de anxietate.
O sa mai ai probleme un timp pana te obisnuiesti cu oamenii.
Pari o fire foarte introvertita, tocmai de aceea e bine sa stai intre mai multe persoane pana dispare aceasta problema.
Stiu ca ti-e greu sa controlezi acest tremur, in special cand simti ca toti ochii sunt ațintiți asupra ta ori cand cineva incearca sa se bage in seama cu tine.
Dar e bine sa iesi, sa incerci sa te distrezi.
Du-te intr-un loc unde ii muzica, unde se danseaza.
Iesi impreuna cu prietenele/prietenii. Asa poate o sa reusesti sa te desprinzi incet de aceasta stare nasoala.
Depinde de vârsta pe care o ai, creierul începe să dezvolte complet lobul frontal de abia pe la 15-16 ani. Știu că eram și eu o persoana extrem de anxioasă, introvertită, și de fel îmi plăceau mai mult activitățile indoor. Știu cum e gândul ăla când mergi pe drum cu capul în jos și ai impresia că toți sunt atenți la tine. Dar de multe ori oamenii, ca tine, sunt interesați de propria lor persoană, nu au timp să se gândească la cum e x și de ce arată așa. Dacă ai niste prieteni mai extrovertiți, fă ușor câte un pas și implică-te în activități. O să ai și situații nașpa, în care îți doreai să stai acasă. Și totuși Einstein zicea că problemele trebuie evitate, nu rezolvate, aici depinde doar de tine.
Buna am 18 ani
Hei! Înseamnă că pur și simplu te-ai închis în zona de confort, poate ai avut si un eveniment traumatic (divorț, moartea unui părinte, părinți protectivi etc.) și asta te-a făcut să devii așa. Lucrurile se vor rezolva de la sine, nu-i nimic daca te-ai pierdut de societate, nu te pierde pe tine, treptat o să fii mai deschis.