Am observat si cunosc din ce in ce mai multi oameni care se confrunta cu anxietatea sau depresia, ei bine bunicii mei nu stiu ce inseamna anxietatea sau atacul de panica, de depresie au mai auzit de la televizor. De ce discrepanta asta atat de mare? Adica eu la nici 20 de ani stiu pe pielea mea ce e anxietatea, atacul de panica, depresia, lucru care nu mi se pare deloc normal, iar ei la varsta mea traiau total altfel. Care e parerea voastra? De ce noi suntem atat de atacati psihic, iar ei sunt poate chiar mai lucizi decat noi pe la 60, 70 de ani?
Observ multe comentarii despre cum timpul liber e o cauza a anxietatii. La mine e pe dos. Eu nu am timp nici sa ma c*c. Sunt workaholica si multitasker. Sunt in proiecte pana in gat. Fac 100 de chestii in paralel si tot simt ca nu e suficient. Simt ca trece timpul foarte repede si nu-mi ajung 24 de ore pentru tot ce vreau sa fac. Si asta din cauza mediului. Suntem in generatia lui,, sunt ocupat''. Daca nu esti ocupat, parca nu esti important, nu faci ceva cu viata ta. Nu stiu din ce medii proveniti voi, insa la mine e crima sa stai degeaba. Lucrez peste program. Invat. Noaptea ma trezesc de stres si ma apuc sa citesc/sa fac yoga sau deja ma gandesc ce am de lucru a doua zi. Sunt in priza non-stop. Cine naiba are timp liber? Somerii? Liceenii si pensionarii. Si nici liceenii, daca fac ceva cu viata lor extracuricular.
,, ei aveau probleme reale, viata era mai grea pe atunci''
Adica? Bunicii mei au avut o viata mult mai linistita decat a mea. Aveau o meserie, un loc de munca fix, veneau acasa, unul gatea, unul facea treaba prin gradina. Nu s-au plictisit si nici plans vreodata.
Noi? Facem 12 ani o scoala, ca apoi sa iesim dezorientati din ea, ca dah, nu toti avem talente innascute, abilitati vizibile, remarcate la vremea lor. Alegem facultati pe criterii aiurea. Ajungem sa ne angajam ni se cere experienta de unde nu e. Asa ca ne luam joburi jalnice, departe de domeniile pe care le-am studiat. Si asa mai departe. Unde-i mai usor? E usor ca ai informatia langa tine si o masina de spalat rufe. Si in ziua de azi e la fel de greu sa mananci. Macar inainte iti puneai cartoful tau, stiai ce bagi in tine, acum pamant pentru cartofi nu e (am pus eu, n-a iesit nici dracu din pamantul ala), trebuie sa-i cumperi stropiti, trebuie sa mananci o gramada de mizerii. Daca n-ai casa bunicilor sau nu au fost ai tai destepti si nu si-au facut casa, stai in chirii care-s cat salariul tau, deci nici sa vrei n-ai unde sa-ti pui cartofu. Discutia asta ar fi interminabila, fiecare generatie are greutatile ei. Nu exista a fost mai greu sau mai usor, depinde si in ce parte a tarii au locuit, si ce parinti au avut si asa mai departe.
Se spune ca romanul s-a nascut poet. Cititi poezia asta din 1800 si spuneti-mi ca generatiile sunt ataaaat de diferite:
https://ro.wikisource.org/wiki/Unde_ni_sunt_visătorii%3F
RăspundeCitind comentariul tau realizez ca mie imi e foarte bine fiind mai comod de fel, ocupandu-ma strict cu ceea ce am nevoie, chiar nu-si are rostul sa traiesti o viata in care sa faci atatea lucruri care nu aduc beneficii, oricum respect oamenii de in genul tau, doar ca treaba asta nu e de mine, si nu as fi singurul care e-n situatia prezentata.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Tulburarile de tip anxios sunt mai frecvente pentru ca omul are mai mult timp liber. Inainte viata era mai grea, nu aveai timp sa bagi in seama asa un atac de panica sau o anxietate. O alta cauza e lipsa oamenilor care sa ii diagnosticheze in trecut. Psihologia e o profesie relativ noua.
Răspunde
Ei traiau o viata linistita cu multe bucurii. Ei la 20 de ani se bucurau din orice. Au dus o viata plina de inocenta si fara frustrari si ura fata de altii. Vezi tu, in ziua de astazi, trebuie sa fii la moda, daca nu esti la moda te simti marginalizat, daca nu ai telefonul pe care il are si colegul de banca te simti prost, acum tinerii stau cu nasul in telefoane, calculatoare, nu se mai bucura de viata, de soare, de natura de libertatea pe care inca o mai au. Tinerii nu mai socializeaza unul cu altul, acum discuta pe chat-uri. Discutiile pe mess nu sunt socializare. Tinerii in ziua de astazi sunt ca niste fulgi de nea, si o mare problema le apartine parintilor.
Cind ai de muncit fizic zi de zi ca sa nu crapi de foame, nu prea te mai apuca depresia. Lipsa activitatii fizice si presiunea sociala ce creaza asteptari exagerate duc de cele mai multe ori la depresie in cazul generatiilor astora mai noi. @Endoryus: Nu ai dreptate. E vorba de lipsa unui scop anume si de asteptari complet eronate de la viata si de la cei din jur. Tu ai putea sa te simti vesel sau trist ca toti din jur sunt asa si doar ca sa nu iesi din tipar? Eu nu.
"Tu ai putea sa te simti vesel sau trist" Pot mima bine cele 2 
. Oricum, am inteles apropoul.
Bunicii tai nu aveau timp de depresii, anxietati, ei aveau probleme reale, aveau de muncit, instinctul de supravietuire era nai mare, in plus oamenii erau mai uniti, intr o casa traiau poate doua familii sau trei, multi traiau la tara si comunitatea era mai mica, oamenii se stiau intre ei, vorbeau mai mult unii cu altii, si nu prea aveau timp. Acum suntem altfel, oamenii pun accent pe lux, pe independenta, lupta pentru supravietuire e mai mica, oamenii se plictisesc si sunt mai singuratici. Muncesc dar viseaza si isi doresc lucruri de care nu au nevoie... cu cat avansam cu atat mintea noastra se complica pentru ca inainte oamenii aveau nevoi mai simple acum suntem toti mai filozofi, le gandim mai mult
Pentru ca oamenii din ziua de azi adora sa se planga, sa caute scuze, in depresie sau in general, prostii de genul.
Ei nu ii spuneau depresie sau anxietate, pur si simplu aia era viata. Daca atunci erai pus sa faci un lucru care nu iti placea tot il faceai de bine de rau, acum... ''Am anxietate, sunt depresiv, etc, etc''.
Generatia asta prefera sa fie patetica.
Oamenii sunt mai caini,mediul e mai toxic,tinerii nu mai au modele de urmat, se sponsorizeza masiv materialismul, etc
Plus saracie, coruptie, abuzuri.
Moda prietene. Moda. Sa fii patetic e la moda, de asta toti astia sub 25 de ani sunt tristi, depresi si alte rahaturi. Chestia patetica e ca nu au nici macar motive bune. Adica nu trebuie sa se duca nici unul sa moara pentru tara lui/ei in razboi sau chestii de genul dar deh, toata lumea e depresa.
Atacul de panica nu este o moda si nici o victimizare, daca tu nu ai avut, bucura-te. Nu ti-as dori.
Ca sa ai atacuri de panica, depresie si alte prostii de genul iti trebuie anumite chestii. Din fericire mie imi lipsesc. Sa zicem o "binecuvantare ".
Am avut un atac de panica sambata noaptea cand mi-au pus medici perfuzia in urma unei probleme de sanatate.Crezi ca am fost eu de vina pentru cum reactioneaza corpul meu la perfuzie, sau cum reactioneaza corpul meu dupa ani de stres, griji si probleme? Sau crezi ca eu voiam da intepenesc pe patul ala de imi desfaceau medici pe rand degetele de la maini timp de ora?
Sti ca este o vorba "numai cine nu munceste nu se murdareste" asa e si cu asta.Numai cine nu are griji, probleme si greutati e sanatos tun si nu se resimte.
Lumea a evoluat in asa fel incat ajungi intr-un prag critic.Nu e ca pe vremuri faceai scoala de voiai si de nu mergeai la munca pentru ca iti dadea casa si scoala si loc de munca.Nu mai suntem la acelasi nivel cu bani toti ca pe vremuri.Nu mai tinem toti cont ca aveam casa si familie de care sa grijim si pe care sa ii hranim.Nici la puscarie nu mai merg chiar toti cei ce gresesc si etc.
Unii oameni pur si simplu nu pot simti unele chestii, nu e ca nu au probleme. Nu ii afecteaza acele chestii cum ii afecteaza pe altii in mod normal. Simplu.
Stiu oameni destul de mari ca si varsta, parinti si bunici ce sufera de atacuri de panica nu doar astea tineri.
Nu am zis ca nu sunt uni prea sensibili, sau ca nu exista in generatile astea si copii rasfatati, dar cand e vorba de boala nu prea e ok sa generalizam si sa vorbim ca si cum ei ar vrea sa fie asa.Si parintii au o vina pentru cei anxiosi si traiul de azi e de vina pentru atacurile de panica si depresii.Si cat am nega si mediul si oameni sunt de vina pentru tot ce se intampla, pentru ca sa spui ca voi sunteti de vina ca sunteri sensibili sau etc e ca si cum ai spune ca si defrisarea padurilor sau poluarea mediului nu se producea daca erau pomi mai tari de radacina si mediu mai rezistent la deseuri...
Cand eram eu mic nu prea vedeai telefoane mobile. Nu exista pc-uri la fiecare casa, laptop-uri, tablete nici nu erau pe atunci. Si alte enspe prostii. Erau lucrurile mult mai simple, poate de asta nu erau toti asa sensibilosi ratati care dadeau in depresie pentru ca erau lasati cu "seen" pe wassup. Doamne, inca imi amintesc si acum intrebarea aia retardata recomandata 2 luni si ceva pe TPU.
"Maimuta"? Ai reusit sa te certi si cu ea?
E o maimuta mai veche pe site. Vechea iubitica a lui Drimmero.
Se cearta cu toata lumea, de ce te miri? I-am dat ignore ca-mi dadea reply-uri aiurea si acum e afectat
De asta dai ignore unui necunoscut... ca tu esti mai speciala si CLAR nu te afecteaza ce se intampla aici. Pe langa maimuta, mai e si ipocrita. Sa caute pe Aero si conquina.
Bine acum alea sunt exagerate si cred ca sunt de foarte multe ori puse si la misto.Ma refer la situatii adevarate cand nu poti sa iti faci anumite cursuri pentru ca nu ai bani,cand nu poti sa iti indeplinesti un vis ca e plin de tapari si spagari la care nu ai de unde sa le indesi mi de euro in buzunar,de aia pe care mama sau tata ii parasesc ca nu isi asuma responsabilitatea unei familii,cei ce au scandal si abuz in familie,cei ce au plecat de acasa de tineri la alti sau in alte parti pentru un trai mai bun,altii ce stau in chirii si nu se ajung cu platile, cei ce sunt singuri si nu au cu cine impartasi o bucurie sau un necaz.
E drept ca nu erau, nu erau nici cand eram eu mai mica (cel putin in zona asta a mea era minune sa ai pc, si si daca aveai nu stateai pe ele) dar nici nu erau atatea pretentii, asa greu sa iti indeplinesti un vis, sa iti iei o casa etc.
'iubitica lui Drimmero' ce tot indrugi tu acolo?
Lumea cica evolueaza. Acum e moda lui Modrica. Care vrea Bugatii ca pe unu cu bicicleta nu o intereseaza. Desigur, ea stand in beci la parinti. Asa e moda acum.
Unui necunoscut care imi da reply-uri aiurea*
Fac ce vreau pe contul meu. Dau ignore cui vreau. Sufera in alta parte ca mi-e scarba de oamenii astia care n-au alta treaba decat sa caute drama non-stop.
Nu stiu cine e Drimere, Aero si Conquina nici Florentina si nu vreau sa fac parte din dramele voastre penibile. De asta ti-am dat ignor si asta e ultimul reply pe care ti-l dau.
Viata frumoasa si multa liniste interioara iti doresc.
De ce mai exista telenovele cand exista TPU?
Unii au probleme si povesti lacrimogene.Altii sunt doar rezultatul vietii traite intr-o bula.Fragili,sensibili,inchisi in ei.
Sunt lucruri si mai rele decat sa cresti fara parinti.Viata era mai grea pe atunci, oricum ai da-o.Dar reactiile oamenilor erau mai putin haotice ca cele de acum.
Cat despre telenovela voastra, n-am idee cine esti, dar oricum n-ai dreptate legat de Endo.Fie are un fel aparte ca sa zic asa de a fi si nu e deloc afectat, fie e si mai patetic decat crezi tu ca e.As merge pe prima.
Ai crescut fara parinti?
Nu mai e la "moda" sa fii emo. Cei care sufera cu adevarat sufera singuri pentru ca sunt stigmatizati de societate. Motivul e ca au un dezechilibru chimic in creier.
Ei au incredere in Dumnezeu, si nu-si fac probleme. Daca oamenii ar avea incredere in institutiile statului, sau in partide sau in orice altceva ar fi mult mai feriti de acest tip de boli. Nu inteleg de ce oamenii iubesc asa de mult banii! De ce isi face sanatatea praf pentru a avea bani multi? Ce mai faci cu banii dupa ce esti distrus si astepti doar sa vina moartea? E chiar asa de rusinos sa traiesti normal?
Doar pentru ca nu stiau sa le numeasca nu înseamnă ca nu au trait-o, sunt multe cazuri sigure in familia mea cel putin. Da, generația noastră este mai stresata dar în trecut nu se putea vorbi despre probleme de genul nici cand aveai. Sunt rari cei lucizi la 70 de ani
Stiu ca aceste stari au primit mai recent un nume si mai multa atentie si ca exista de cand lumea, dar pe atunci lumea era mai fericita, nu exista atata frica in oameni. Adevarul e ca in ziua de azi te poate bate cineva in mijlocul strazii fara sa se bage cineva. Ma tot gandesc cum am ajuns o natie de fricosi cand am avut domnitori si strabuni atat de curajosi. Ar trebui sa purtam acelasi stindard lasat mostenire, curajul si onoarea, nu sa ne ascundem dupa el.
"Atacati psihic" 
Cum anume esti tu atacata psihic?
Da, nu este deloc normal, dar e amuzant ca pari atat de uimita.Generatiile de azi sunt al naibii de sensibile si superficiale.Depresie atunci putea insemna moartea unui fiu pe front.Acum inseamna moartea unui pestisor din acvariu. Avem prea multe, suntem prea idioti si nu apreciem mai nimic.
Nu stiu de ce ai avut tu stari de depresie/anxietate. Poate au fost probleme adevarate, poate au fost tampenii.Nu conteaza.Majoritatea oamenilor despre care vorbesti tu trec prin astea din cauza ca sunt prea sensibili, prea emotivi, prea rasfatati si lipsiti de orice contact cu lumea reala.
Pe bune ca spui asta in secolul cu cele mai multe divorturi? Unei generatii care a crescut in mare parte fara parinti? Eu am +20 si toate familiile prietenilor meu au fost pline de abuzuri, alcool, divorturi si asa mai departe.
Daca se casatoresc dupa 3 luni, la ce te astepti?
Abuzuri? Violenta domestica era ceva obisnuit in urma cu cateva secol.Da, abuzurile ar putea cauza depresie si altele.Dar e greu de crezut ca toti prietenii tai au trecut prin asa ceva.
Daca am fi putin mai inteligenti, am putea evita toate astea.Dar nu suntem.De aia si mare parte din probleme sunt de tot rasul.
Nu iti pierde timpul cu maimuta aia.
Chiar toti doar ca nu vorbesc. Eu am aflat recent ca prietenul meu cel mai bun din copilarie era batut si lasat sa doarma in pijama pe balcon iarna, in frig... nici n-as fi banuit ca a trecut prin asa ceva. E socant ce povesti au unii. N-am auzit asa povesti de la oameni in varsta. Plus ca pe vremeuri lumea nu emigra si nu isi lasa copiii sa-i fie crescuti de altii
Nu ai auzit aşa poveşti de la oameni in vârstă, fiindcă nu ți-ai făcut timp să-i asculti.
Zoeyyy are dreptate, suferința şi-o provoacă singuri.
Dimineață am trecut prin fața unei bănci din care ieşeau două domnişoare, una dintre ele înjurând într-o engleză mai strâmbă decât mutra ei.Era supărată că trebuia să stea la rând, însă, din punctul meu de vedere, i-a luat mai mult să-şi dea cu tona aia de var pe față.
Bătrânii pe care i-ai fi ascultat, dacă nu i-ai fi crezut, probabil, senili şi cu poveşti expirate, ti-ar fi spus că mâncau dude cu mămăligă, iar grâul era chiar întreg în pâine.Nu ştii ce-s ălea dude? Hmm, acum sunt sub forma" dude deshidratate raw bio".
Ți-ar mai fi spus, Mordrica, că-şi legau copiii de roata carului cât timp secerau grâul, iar acei copii nu s-au plâns niciodată că ar fi fost maltratați, privați de libertate, neînțeleşi.
Fac voluntariat de 4 ani la un azil
Îmi place că eşti foarte sigură pe ceea ce spui, dar din păcate greşeşti într-un procent destul de mare. Nu sunt răsfățată şi nici lipsită de contact cu lumea. Nici ceilalți anxioşi pe care-i cunosc nu sunt aşa. Dar da, sunt o persoană emotivă de când mă ştiu. Şi crede-mă, nu lipsa activității e motivul pentru care oamenii dezvoltă anxietatea. Tocmai, unii chiar renunță la slujbe din cauza simptomatologiei anxietații. N-are treabă cu curajul. E ca un abțibild lipit de creier care te urmărește de când te trezești până te culci iar. Imaginează-ți că devii confuză, amețeşti, inima îți bate foarte tare, ți se taie respirația şi nu te mai poți ține pe picioare. Toate în același timp. Zilnic. Poate de mai multe ori pe zi. Şi la nivelul imaginației e ceva groaznic, darămite chiar să trăiești asta. Eu empatizez foarte mult cu cei care trec prin aceleași lucruri ca şi mine şi de asemenea, apreciez pe cei care ne înțeleg. Unul dintre lucrurile de care avem nevoie e înțelegerea. Dacă ai să întâlnești o astfel de persoană, amintește-ți aceste lucruri şi acordă-i un minut din timpul tău, un zâmbet, o strângere de mână, o îmbrățișare. Chiar contează, crede-mă.
Tare as vrea sa vad o persoana care sa vrea o imbratisare de la mine.
Cat despre ce ai zis tu in rest, toate starile astea pe care le ai se datoreaza emotivitatii, slabiciunii de caracter, nesigurantei, chestii care se datoreaza mediului in care traiesti si de care bunicii sau strabunicii tai ar fi ras. Vorbesc in general.Sigur ca din 30 de depresivi macar unul are un motiv cat de cat bine intemeiat.
Că nu s-au plâns e una, sigur s-au simțit. Ce simțim uneori nici măcar nu poate fi descris prin cuvinte. Recent am intrat într-un grup de pe Facebook destinat oamenilor cu aceste simțăminte. Acolo sunt aproape 12 mii de oameni, mai precis 11.977 în momentul de față. De toate vârstele. Toți, cu aceleași simptome. Oameni scunzi, înalți, slabi sau musculoşi, de toate tipurile. Când am intrat în grup şi-am început să citesc postările, mă simțeam ca-ntr-o familie. Mă simțeam bine. Primul gând, după ce m-am acomodat în zonă a fost "Ce fain ar fi să mă întâlnesc cu oamenii ăştia". Nu suntem plangăcioşi, deşi plângem des. Nu suntem laşi, deşi frica ne guvernează fiecare zi. Unul din gândurile care ne vine des în minte e moartea. Ajungi să ți-o dorești. Din exterior, soluțiile sunt nenumărate şi simple, La îndemâna oricui. În interiorul situației, e un hoit, numit anxietate. E greu. Mirosul şi traiul cu el zi de zi. Te simți la fel ca hoitul la un moment dat.
Eu vreau o îmbrățișare.
Nu cred că ar fi râs neapărat..cred că erau curioși mai degrabă şi dornici să dea un sfat. Bunica mea aşa a fost, m-a întrebat "Mamă da' ce-i aia de care ai zis tu?" Nu mai auzise de anxietate până acum câteva luni, în aproape 70 de ani.
"E ca un abțibild lipit de creier. "
Am trait s-o aud si pe asta
"Eu empatizez foarte mult cu cei care trec prin aceleași lucruri ca şi mine şi de asemenea"
PAi daca empatizezi numai cu asemenea oameni. Cum ai vrea sa scapi de starea ta?
Esti confuză pentru ca tu vrei sa fi confuza, amețeşti, inima îți bate foarte tare, ți se taie respirația pentru ca tu vrei asta. Deoarece este doar in mintea ta.
Cred ca esti paralel cu subiectul si ceea ce am spus. Daca intr-un grup se vorbeste de electrodinamica si n-am nicio idee despre asta, tac, sa nu ma fac de c4cat. La fel ar trebui sa faci si tu cu subiectele despre care nu ai habar.
Grupul se numeste Grup Anxietate, Atacuri de panica, Agorafobie, Depresie.
Sunt de acord intru totul cu raspunsul tau, iar poezia e ca o profetie. Alexandru Vlahuta a fost un tip genial. Mersi!
Nu stiu cine e Drimerico, dar
,, Unii oameni pur si simplu nu pot simti unele chestii, nu e ca nu au probleme. Nu ii afecteaza acele chestii cum ii afecteaza pe altii in mod normal. Simplu.'' ma amuza ca spune asta o persoana atat de afectata de TPU
E Drimmero...nu drimerico sau cum mai e pocit, eu sunt, eram prin trecere la intrebarea asta si vad ca ala vorbeste in numele meu, nu stiu care e faza/
E florentina frunte de parcat tiruri, tembelule.
Habar nu am despre ce vorbeste.
Nici eu, nu ma bagati in mizeria voastra,, n-am absolut nicio treaba cu cineva, nu te lua dupa asta pentru ca nu stie ce vorbeste, iar cand o face, e total pe langa realitate!
Am observat ca abereaza si i-am dat ignor, iar acum crizeaza pe unde ma vede. Nu cunosc nicio persoana pe care a introdus-o in discutia asta. E penibil
Nu.La cat de mult ai insistat pe partea asta presupun ca tu da.
Nu, nici eu, dar nici nu pot sa-mi imaginez cum e.
Nu astepta intelegere in partea capetelor seci, intelegerea provine din empatie si blandete, nu din dispret. Anxietatea nu e pentru oricine. Si eu am anxietate, se implinesc ani. Incearca sa mergi la un psihoterapeut bun, nu lua de bun toate cacaturile de pe internet si gaseste-ti lucruri utile si frumoase pe care sa te concentrezi, altfel nu faci decat sa te adancesti in stare. Arta se naste din suferinta. Creeaza ceva pe baza anxietatii. Scrie, picteaza, compune. Succes.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
