Ia loc, ca am tastatura amortita.
Era o seara de august la orfelinat, cu zapada si fulgere, iar copiii asteptau sub ficus cadouri de la mos Craciun.
Asteptarea, ii face sa-si aprinda tigari pe rand, posta fiind o alterntativa pentru cei care n-aveau bani si se cuplau cate trei la una.
Din pod ze auzira zgomote ciudate.Doi dintre cei mai curajosi isi lua inima-n dinti si urca pana gura podului. Dupa ce au aprins lumina zgomotele s-au oprit si de dupa cutiile prafuite ce populau acoperisul iesira doi porumbei aurolaci care se chinuiau sa umfle un prezervativ cu prelandez.
Noaptea trecu glont in orfelinat de parca era pusca lui Irinel Columbeanu, adica greu si parca secundarul ceasului era dat cu vascozitati ca sa-i incetineasca mersul.
Dupa imbulzeala de sub ficus, fiecare incerca sa sparga cate ceva de ciuda ca n-au primit tablete si in felul asta sa-si descarce furia pe mobilierul din preajma.Din multime, un singur baietel ramase chinuindu-se langa cutia lui din lemn batuta in cuie.
Dupa ore migaloase de a porni o drujba, cutia se desface si cand colo ce sa vezi?!?! un soarece vorbitor, care la prima vedere era elegant, imbracat in matase, palarie cu pene si pantofi cu talpa inalta.
Se prezenta ca fiind @Viezure si din trei, patru miscari, pune stapanire pe pc-ul baietelului si incepe sa posteze pe un site pentru nu stiu ce tricou ca premiu.
Zilele treceau si coletele amenintau orfelinatul cu demolarea.Nu era asa de rau daca ambalarea lor ar fi facuta corespunzator, dar kilogramele de hartie atrageau si alte vietati ciudate: sobolani, boschetari.
Va urma!