E personala, depinde de fiecare cum o percepe, asa ca nu iti pot da un raspuns general valabil. Parerea mea e ca divinitatea e, de fapt, o entitate care are ca singura regula echilibrul, armonia. Cred ca reactioneaza pozitiv, adica se hraneste si reflecta, la emotii si ganduri unificatoare si cred ca reactioneaza negativ (si reflecta) la emotii distrugatoare. Felul in care noi gandim/simtim si ne raportam la mediul in care traim (alte fiinte, natura, emotii etc) contureaza aceasta divinitate pentru fiecare.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Ce pot spune multe si foarte putine, suntem asa de mici in fata ei! Ne taram, ne ridicam si tot nu vom atinge macar poalele ei! Suntem tarana si totusi ne credem asa de mari si tari! Uitam nimicnicia noastra, uitam sa ne rugam atunci cand ne este bine, doar cand suntem in suferinta spunem
oamne, unde esti! Ce relatie? Suntem uituci si rai, plini de nerecunostinta, dar uneori ne ridicam, ii prindem cumva poala si...intr-o raza de lumina ne rugam, Doamne ce frumos suna! as vrea sa ma pot ruga mai mult sa pot da mai multa pace lumii! Sa nu uitam ca la fiecare pas este cineva care are nevoie de noi, macar de o vorba buna, o imbratisare!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
