Buna
Cei care sunteti ateni sau va numiti voi, povestiti ceva despre voi vreau sa aflu.
Funda.)

Atenian, te rog.
Ce ai vrea sa stii? Pe tata il chema Stavros Papadopoulos, pe mama o chema Natasha Alyosha. S-au cunoscut in Atena, tata pescuia cu o ata legata de deget si dormea cu burta la soare, se simtea rau ca a baut prea mult ouzo si a spart prea multe farfurii. Mama cauta informatii despre un magazin de masline, ii plac Kalamata.
I-a spus ca stie el o insula secreta unde sunt cei mai buni maslini. Mama nu avea bani, dar i-a promis ca ii da o tona de pamant roditor. Ochii tatalui mei au scliptit, el avand doar pietre si nisip. Nu stiu cine a prostit pe cine tata pe mama cu insula secreta sau mama pe tata ca ea avea doar zapada.
A dus-o pe barca lui si s-au dus pe acea insula. Spre surprinderea mamei mele acolo a gasit doar scaieti si pietre, fara maslini. Inainte sa il i-a la un Kazacioc si sa ii ceara explicatii, s-a pornit o furtuna si barca tatalui meu a fost luata de valurile care depaseau ego-ul meu.
S-au trezit singuri pe o insula pustie, asa ca au trebuit sa se inteleaga. Au facut o coliba din Matrioste si sireturi si restul este istorie.
Pana cand au fost salvati, eu eram conceput deja, dar nici unul nu stia.
M-am nascut pe un cargobot numit Vlad Tepes, cica transporta tepuse pentru turci. Cred ca au prins gustul de la razboaiele noastre si nu se mai pot satura, acuma stii unde se duce toata padurea noastra. Nu erau moase pe cargobot, asa ca Zeul Neptun si un rechin ciocan si o sirena au ajutat-o pe mama mea sa nasca. Cred ca de acolo am luat Klepto - Zeul Ciudatilor, am nasul ca ciocanul si sunt la fel de delicat ca si unul si cred ca de la sirena imi place pestele. Nu erau patuturi de copii pe cargobot, dar m-au pus in ceva ce semana cu asta http://www.blastr.com/......ally-looks facut din tepuse.
Mama vroia sa ma numeasca Putin, dar a aparut adevaratul putin facand spagatul ca si Van Dame pe doua submarine nucleare rusesti si a spus ca este deja luat acest nume.
Capitanul vroia o plata ca i-a salvat pe ai mei, asa ca au ajuns la invoiala ca sa ma numeasca dupa cargobot.
Dupa ce au andocat, tata s-a intors la pescuit cu ata legata de deget, i se facuse rau de la prea multa palinca de Bihor si se simtea jenat ca l-a bagat mama sub masa la bautura.
Mama mea nu putea sa fie cu cineva care nu o dovedea la bautura, asta este testul final cand mergi sa ceri de nevasta in Rusia, trebuie sa bagi sub masa pe viitorul ginere.
Si-au luat la revedere si m-a luat mama cu ea, tata era prea ocupat sa caute Atlantida si mama era mai barbat decat tata.

Cam atat pot sa-ti spun in seara asta, trebuie sa ma grabesc, la ora 00:00 ma transform in dovleac si trebuie sa o aduc pe Cenusareasa de la bal.

Eu nu vreau funda, eu vreau un nod marinaresc, asta daca se poate.

O seara buna.

Cred ca voiai sa spui ateu (persoana ce reneaga existenta lui Dumnezeu)

Sunt aşa zile în care nu mă mai simt eu. Sunt doar un morman de carne şi oase puse la un loc, de parcă Dumnezeu ar fi uitat să îi insufle şi viaţă creaţiei sale. Astăzi sunt nicicum, niciunde, rătăcesc undeva atârnând de o aţă la capătul lumii. Sunt doar o magazie de amintiri, gânduri şi întrebări cărora încerc să le dau un rost până când, sleită de puteri, cu genunchii zdrobiţi la pământ, le închid mute adânc în mine. Şi nu mai simt nimic. Sunt aşa zile când eu nu mai sunt. Dacă mi-ar bate azi cineva la uşa sufletului, i-aş zice să plece, că nu mă mai aflu acolo. Astăzi eu nu mai sunt eu nici aici, nici acolo, nici dincolo, nicăieri. M-am pierdut. Poate o să treci pe lângă mine pe stradă şi n-o să mă recunoşti. Nici eu nu mai ştiu cine sunt. Pentru că am fost eu şi a durut mai tare ca oricand. Şi mi-am dorit să fiu altcumva, să amputez părţi din mine, să cos altele la loc, să funcţionez bine lângă el. Şi am spus ce a vrut să audă şi am înăbuşit ce nu trebuia să simt şi am tăcut când cuvintele cereau răspunsuri incomode. Şi a durut să-i ofer totul cuiva care nu m-a vrut. Dar am dat, am dat, am dat, până când n-a mai rămas nimic. Şi când n-am mai avut ce să dau mi-a spus atunci că mie nu-mi pasă; şi din nou a durut. „Cine să mai fiu acum?", mi-am zis. Dar cine să fii când nicicum nu-i bine?

M-am mulat mereu după oamenii de lângă mine, am fost cel mai crud agresor al propriei mele inimi. I-am impus să tacă, când să bată, cât de tare, cât de repede, i-am ajustat mereu ticăielile după oamenii care mi-au fost alături. Nu e de mirare că azi nu mai ştiu cine sunt. Îmi mai amintesc de mine doar în zilele în care nu mai simt nimic, când îmi sunt goale sufletul şi mintea şi sunt absentă a propriei mele vieţi. Am fost mulţi oameni până acum, dar astăzi sunt nimeni. Nu ştiu câte persoane trebuie să mai fiu până când o să ajung să fiu eu şi câte măşti o să mai port în faţa lumii; de câte ori o să mă autonulez şi o să reneg părţi din ceea ce sunt şi când o să fac şi eu în final cunoştinţă cu mine. Sigur azi nu, azi eu nu sunt aici. Şi nici mâine, pentru că mâine o să fiu iar altcineva. Şi-o să accept să fiu oricine, sperând că într-o zi voi fi eu. Cam asta sunt eu

Voi nu ati inteles, eu vreau sa stiu ce faceti voi, vreau sa stiu prin ce este diferita viata de atenian ce cea crestin ortodoxa?!