Am citit romanul dar nu prea ma pricep la rezumate
"Explozii în Stockholm" nu e un mare roman poliţist. Sincer să fiu, m-am prin cine e ucigaşul de pe la jumătatea cărţii încolo: o tipă îţi ucide colegii pentru că nu o luau în serios, folosind dinamită, fapt care determină opinia publică să creadă că e vorba despre nişte atentate teroriste. Până aici – nimic special. Pentru români însă, mai ales pentru jurnaliştii români, "Explozii în Stockholm" este o lectură obligatorie. Să vadă şi ei cum se face presa în ţări mai civilizate decât această grădină "a Maicii Domnului" pe care Udrea a făcut-o "Carpatică".
La locul crimei se găsesc o sută douăzeci şi şapte de bucăţele din cadavrul victimei. Eroina, reporteră de investigaţii, exclamă "E dezgustător! Nu poţi publica chestia asta!" – oau! Serios? Redactorului-şef de la"Cancan" i s-ar fi părut fabulos, absolut educativă această informaţie, strict necesară pentru buna evoluţie a societăţii. Şi gândiţi-vă că Annika Bengtzon lucrează tot la un tabloid! Publicaţia "Kvalpressen", deşi e o invenţie, vrea să fie un soi de "Click!" suedez.
Fiica victimei declară că nu şi-a iubit mama, o persoană dealtfel destul de celebră şi apreciată. Reportera refuză să publice informaţia asta, pentru că ziarul ar scădea în vânzări. Serios? Păi în România, dacă fiica îşi iubea mama enorm, un reporter ar fi descoperit un vis de acu cinci ani al ei în care îşi urăşte mama, şi tot ar fi pus aşa ceva pe prima pagină. Foarte ciudat tabloidu’ la suedezii ăştia: nu tu maţe, nu tu depravări… mai mult, tot prima victimă se dovedeşte a fi lesbiană. Ştirea asta o refuză însuşi redactorul-şef! Mda… foarte straniu… şi cică duminica, "tabloidul"lor are şi rubrică de "Cine ştie, răspunde".Nu se poate… băieţii ăştia nu ştiu ce e aia presă!
Sper că te.am putut ajuta
bibi99p3ty întreabă: