Nu mai tin minte. Tin minte doar ca nu imi placea sa dorm de dupa-amiaza. Si acum is tot asa, nu pot dormi ziua nici sa ma bati.
Mmmm...
Ce vreumuri.
Si cand imi amintesc cat de fericita eram
Intr-adevar.
Nu aveam nici o grija.
Primii 7 ani ai copilarie mele i-am petrecut acasa, si pe la bunici.
Era foarte frumos, nu imi faceam probleme pentru. nimic. o
Ma jucam toata ziua.
Eram destul de cuminte, eram un copil. bun.
Si acum chiar ma gandesc. cat de frumos era, si mi-e dor de acea perioada.
As vrea sa fiu si acum cum eram.
Am fost un copilas dragalas. i-am petrecut in fata blocului in parc pe afara la tv uitandu-ma la desene animate am si amintiri super faine pe care mi le amintesc cu placere, dar si cateva mai putin faine
eram cuminte. si acum sunt si voi fi mereu. :X
De obicei care sunt dracusori mici sunt cuminti mari si invers cei sapte ani de acasa de la mama de obicei sunt cei mai frumosi sau depinde poate fi cei mai urati insa sunt cei mai marcanti ani ai vietii de om care pot sa te urmareasca toata viata amintirile de atunci
Eram destul de cuminte si foarte rusinoasa, imi e dor de alele vremuri, intr-o noapte am gasit o poza cu mine la gradinita si cand m-am vazut, cat de mica eram, am inceput sa plang in hohote, n u imi venea sa cred ca am putut fi candva un om asa mic...
Am fost cam batausa cu baietii.Bine,nu se poate spune ca m-am schimbat prea mult la capitolul asta
Au fost niste ani frumosi, dar niciodata nu mi-a placut faptul ca a trebuit sa trec de la gradi la scoala aia mare si rece care nu imi inspira nimic. M-am pomenit brusc inconjurata de 28 de straini plus de o doamna in varsta care ma speria. Dar sunt adaptabila
Eram cam reaNici acum nu m-am dezmitit de obiceiul de a mai face poante